Stapânul stăpânilor

Stapânul stăpânilor

 de Joseph Jacobs

            A fost odată o fătucă sărmană ce se hotărâ să meargă să se angajeze ea servitoare în casa unui om bogat. Iată că, în cele din urmă, un domn în vârstă şi caraghios o acceptă ca servitoare şi o luă acasă cu el. Ajunşi acolo, acesta îi atrase atenţia că va trebui mai întâi să înveţe câte ceva despre rosturile casei. Şi aceasta deoarece, la el acasă, omul dăduse chiar el un alt nume lucrurilor.

            Prin urmare, îi spuse:

            — Cum crezi că îmi vei spune mie?

            — Înălţimea voastră, sau domnule, sau cum veţi dori dumneavoastră, răspunse copila respectoasă.

            La care el rosti:

            — Va trebui să mi te adresezi cu “Stăpânul Stăpânilor”. Dar acestui obiect cum îi vei spune? grăi şi îi arătă patul.

            — Pat, sau canapea, sau cum veţi dori dumneavoastră, domnule.

            — Greşit, acesta este “Scoică”. Ia să vedem, ce crezi că sunt aceştia? mai întrebă domnul cel bătrân şi caraghios, arătând spre pantaloni.

            — Nădragi, sau pantaloni, sau cun veţi dori dumneavoastră, domnul meu.

            — Nicidecum, de acum înainte le vei spune “Pocnitori şi artificii”. Dar ei, cum crezi că trebuie să îi spui? şi indică pisica.

            — Mâţă, sau cotoi, sau cum veţi dori dumneavoastră.

            — Ba nu, trebuie să spui ”Maimuţă cu faţă albă”. Buun, dar acestuia, mai zise şi-şi îndretă degetul spre cămin, cum îi vei spune acestuia?

            — Foc, sau cămin, sau cum veţi dori, domnule.

            — Îl vei numi, de azi înainte, “Cocoşel de foc”. iar ei? zise şi indică apa dintr-o găleată.

            — Apă, sau lichid, sau cum veţi dori dumneavoastră.

            — Nici vorbă, “eleşteu” i se spune aici. Dar acesteia cum îi vei zice? întrebă omul şi arătă către întreaga casă.

            — Casă, sau locuinţă, sau cum veţi dori dumneavoastră, domnul meu.

            — E neapărată nevoie să îi spui „Vârful muntelui”.

            Exact în aceeaşi noapte, servitoarea îşi trezi stăpânul îngrozită şi îi turui:

            — Stăpân al stăpânilor, daţi-vă jos din scoică şi puneţi-vă pocnitorile şi artificiile pe dumeavostră. Maimuţa cu faţă albă are o scânteie de cocoşel de foc pe coadă şi, dacă nu veniţi cu un eleşteu mai repede, vârful muntelui va fi plin de cocoşei de foc…

            Atât a avut de spus.

 

Cântăreţul vrăjitor şi alte basme englezeşti,

Editura Corint, Bucureşti - 1998.