Unicornii

Unicornii

de Shirley Barber

            Pe colinele aurii ale Ținutului Fermecat al zânelor, unicornii aleargă liberi și năvalnici printre florile numite piciorul-cocoșului, iar razele soarelui scânteiază pe cornul și pe copitele lor aurite.

            În miezul verii, de Sânziene, soarele strălucea și peste tot adia o briză caldă, dar printre unicorni era un aer de neliniște și tulburare.

            ― Mamă, spuse un mânz, pe care îl chema Fildeș, astăzi totul pare puțin ciudat: e pe cale să se întâmple ceva neobișnuit?

            ― Da, dragul meu, răspunse Rază de Lună, mama sa. Tu ești prea tânăr ca să-ți amintești, dar de fiecare dată când e ziua de Sânziene, lumea zânelor, a ființelor miraculoase, se adună și ele vin într-o procesiune pe colina noastră. Cu un flaut de aur, acestea cheamă unicornii la ele, iar copiii lor își aleg unul care să trăiască printre ei timp de un an.

            ― Acel unicorn se mai întoarce vreodată înapoi? întrebă Fildeș.

            ― O, da, răspunse mama lui. Când zânele aleg un nou unicorn, ele îl trimit înapoi pe cel care a fost ales cu un an înainte. Acum șapte ani, eu am fost aleasă. Am petrecut un an la Palatul Zânelor învățând cum să mă port frumos cu copiii zânelor și dându-e lecții de călărie. Am mai fost învățată să nu lovesc cu piciorul, să fiu ascultătoare și să nu mușc niciodată degetele când iau mâncarea din mâini micuțe de tot.

            Fildeș se gândi la toate acestea preț de câteva minute în timp ce Rază de Lună păștea liniștită iarba dulce încălzită de soare.

            ― Dacă mă vor alege pe mine, zise Fildeș, le voi spune: „Nu, eu nu vreau să merg”. Eu vreau să stau cu tine, mamă, pentru totdeauna.

            Rază de Lună își ridică ușor capul și îl atinse cu botul tandru pe mânzul ei.

            ― Dragul de tine, când flautul de aur te va chema, n-ai să te poți stăpâni să nu te duci. El are un sunet magic, căruia unicornii nu-i pot rezista.

            Fildeș își răsuci capul și porni într-un galop ușor în jurul colinelor împrăștiind în goana sa flori și petale, iar coama lui albă și coada fluturau în briza proapătă. Era cam pe la jumătatea distanței de casă când un sunet suav pluti spre el făcându-l să se oprească mirat. Descoperi că nu putea face altceva decât să meargă spre acel sunet, și curând, chiar îmapotriva voinței sale, galopă înapoi unde erau toți ceilalți unicorni stânși lângă poarta colinei pe care se strângeau de obicei.

           Când ajunse la poartă, el văzu un popor întreg de ființe miraculoase, și pentru prima oară pe cântărețul la flaut. Toți aceștia râdeau și cântau pe tot drumu care ducea dinspre regiunile ma joase ale Ținutului Fermecat spre poarta unde stăteau unicornii. Fildeș se dădu lângă mama sa și încercă să se ascundă, dar copii zânelor l-au văzut și au început să-l strige cu voioșie:

            ― Pe acela! Ah, haideți să-l alegem pe acela!

            Fildeș era înspăimântat.

            ― Nu pe mine, mamă! se ruga el. Nu-i lăsa să mă ia. Nu vreau să merg. Nu e drept!

            Rază de Lună îl sărută ușor.

            ― Fiul meu, este o onoare să fii ales de zâne și tu trebuie să te duci. Nu te speria, căci noi vom fi curând din nou împreună.

            Apoi zânele au venit și i-au pus o ghirlandă de flori în jurul gâtului lui Fildeș, iar el a plecat cu ele spre Ținutul Fermecat.

            Trecu un am și veni iarăși sărbătoarea Sânzienelor. Rază de Lună se alătură celorlalți unicorni care așteptau răbdători ca zânele să aleagă un alt unicorn pe care să îl ia cu ele în Ținutul Fermecat. Deodată, Fildeș fu eliberat de copiii zânelor și alergă în trap vioi spre ea.

            Ei se dezmierdară cu boturile, iar Rază de Lună spuse:

            ― Ai crescut, fiule. Și după toate astea, a fost chiar așa de rău?

            Fildeș o privi puțin încurcat.

            ― Mi-a fost dor de tine, mamă, dar m-am simțit bine cu adevărat, și am învățat cum să fiu un unicorn amabil, bine educat. Toți au fost foarte prietenoși cu mine și mi-au spus că eu am fost cel mai drăguț pui de unicorn pe care l-au avut vreodată.

            El își scutură capul.

            ― De fapt, nu știu de ce am făcut atâta gălăgie despre această plecare, la urma urmelor!

           Apoi unicornul zvâcni pe copitele sale aurite și galopă departe peste coline, împrăștiind fluturi și petale de flor, bucurându-se iar de libertatea sa.

Înainte de culcare - Povești pentru cei mici,

Editura Flamingo GD, București-2007.