Tâmplarul și pisica

Tâmplarul și pisica

Trăia odată un tamplar nevoiaș. Și avea el o pisică. Tâmplarul ținea mult la pisica lui. Și pisica își iubea stăpânul. Astfel, în doi, își duceau ei traiul zi de zi.

Dar iată că asupra tâmplarului se abatu o boală grea de ochi. Vraciul, văzându-i ochii, îi zise:

— Cumplită boală ai și, drept să-ți spun, nu știu cum să te lecuiesc.

Tîmplarul nu mai putea lucra, bani nu avea.

Într-o zi, se hotărî să-i spună pisicii:

— Nu trăiam noi în mare belșug, dar totuși ne descurcam cumva. Acum, însă, sunt orb, boala fiindu-mi fără de leac. Nu am eu ce te hrăni. Nu te supara pe mine, dar vei fi nevoită să-ți cauți un alt stăpân.

Astfel zicând, tâmplarul se culcă. Iar pisica, parcă înțelegându-i vorbele, se așeză la căpătâiul lui și începe să-i lingă ochii. Mai întâi ochiul stâng, apoi cel drept. Ochiul stâng, ochiul drept, ochiul stâng, ochiul drept...

Trecu noaptea, veni o nouă zi, iar pisica continuă să treacă cu limba peste ochii bolnavi.

Și, iată minunea! Durerea din ochii suferindului prinse a se potoli.

Se scurseră zece zile. În ziua a unsprezeeea, tâmplarul simți că ochii nu-l mai dor și că vede ca și mai înainte. În schimb, pisica începu să-și piardă vederea. Pe zi ce trecea, vedea tot mai rău. Iar odată, pe când stăpânul dormea, dispăru din casa lui pentru totdeauna.

Tudor cel viteaz şi cerbul năzdrăvan,

Editura Litera, Chişinău - 1998.