Eretele şi porumbeii

Eretele şi porumbeii

de Lev Tolstoi

Un erete se tot lua după porumbei, dar nu izbutea să prindă niciunul. Atunci se gândi la un vicleşug. Veni lângă hulubările, se aşeză într-un copac şi începu să le vorbească porumbeiilor. 

— Am timp liber berechet, le spuse el, iar pe voi vă iubesc. Iată ce trebuie să faceţi: lăsaţi-mă în hulubăria voastră, proclamaţi-mă împărat, iar eu vă voi sluji cu credinţă. Nu numai că n-am să vă obijduiesc, dar n-am să-i las nici pe alţii s-o facă.

Porumbeii se învoiră, îl lăsară pe erete să intre la ei. După ce se văzu instalat în hulubărie, eretele începu astfel să le vorbească:

— Sunt împăratul vostru şi trebuie să-mi daţi ascultare. Înainte de toate, în fiecare zi la masă voi mânca un porumbel.

Şi zilnic sacrifica câte unul din ei. Când se dezmeticiră porumbeii şi se întrebară ce-i de făcut, era prea târziu.

— Nu trebuia să-l lăsăm în hulubărie, asta-i! grăiră ei. Acum nimic nu ne mai poate ajuta.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.