Angelina Balerina

Angelina Balerina

de Katharine Holabird

            Mai mult ca orice altceva pe lume, micuței Angelina îi plăcea să danseze. Dansa tot timpul și dansa oriunde.

            Adeseori era atât de prinsă cu dansul, încât uita de toate celelalte lucruri pe care ar trebui să le facă.

            Mama Angelinei îi spunea mereu:

            ― Angelina, trebuie să faci curat în camera ta!

            Sau

            ― Pregătește-te să mergi la școală, te rog!

            Dar Angelina nu o asculta. Voia doar să danseze.

            Într-o noapte, Angelina a dansat până și în vis, iar dimineața, când s-a trezit, era sigură că avea să devină cândva o balerină adevărată.

            Altă dată, când doamna Șoricescu veni să o cheme pe Angelina la micul dejun, o găsi în vârful patului, făcând reverențe.

            Apoi, când se făcu timpul să plece la școală, Angelina tocmai proba pălăriile mamei sale exersând mutrițe triste și vesele.

            ― Iar o să întârzii, Angelina! exclamă doamna Șoricescu.

            Dar Angelina nu se sinchisea. Tot țopăind peste pietre și făcând salturi înalte peste brazdele de flori, ateriză chiar în eternele panseluțe ale doamnei Alandala și se alese cu o muștruluială pe cinste.

            La școală, în recreație, alergă ca un titirez prin curte, atât de repede încât niciunul dintre băieții din clasă nu o putu prinde, drept pentru care toți se supărară foc.

            După ore, execută o grațioasă figură de balet în bucătărie și răsturnă o oală cu lapte și un platou cu cele mai reușite plăcinte cu brânză făcute de mama ei.

            ― Of, Angelina, dansul tău aduce numai necazuri! exclamă mama ei.

            Și o pedepsi pe Angelina, trimițând-o sus, în camera ei, după care se duse să stea de vorbă cu domnul Șoricescu.

            ― Nu știu, zău, ce-i de făcut cu Angelina noastră!

            Domnul Șoricescu se gândi puțin, apoi zise:

            ― Cred că am o idee.

            După care, domnul și doamna Șoricescu ieșiră repede în oraș, înainte ca magazinele să se închidă.

            În dimineața următoare, la micul dejun, Angelina găsi o cutie mare de cadouri, pe care era scris numele ei.

            În cutie descopri o rochiță roz și o pereche de cipici, tot roz, de balet. Tatăl Angelinei îi zâmbi cu blândețe.

            ― Cred că acum poți să iei lecții de balet, zise el.

            Angelina se bucură atât de tare, încât sări drept în sus și ateriză cu un picior în coșulețul cu gheme și andrele al mamei sale.

            Chiar a doua zi, Angelina își luă cipicii și rochița roz și merse la Școala de Balet a domnișoarei Lili, la prima sa lecție. Mai erau încă nouă șoricuțe și împreună exersară reverențe, își îndoiră cu gingășie genunchii și alergară grațios în jurul sălii, ușoare ca niște zâne. Apoi săriră și făcură piruiete, până când veni timpul să plece acasă.

            ― Felicitări, Angelina, zise domnișoara Lili, Ești o mică dansatoare talentată și, dacă muncești stăruitor, vei deveni o adevărată balerină.

            Angelina o ținu tot într-o fugă până acasă, unde o îmbățișă strâns pe mama ei.

            ― Azi sunt cea mai fericită șoricuță din lume! îi zise ea.

            Din ziua aceea, Angelina cobora imediat ce o striga mama ei, își făcea ordine în cameră și pleca la timp la școală.

            O ajuta pe mama ei să facă plăcintele cu brânză ba chiar se lăsa prinsă de colegii ei în curtea școlii.

            Angelina era atât de preocupată să danseze la școala domnișoarei Lili, încât nu mai simțea nevoia să exerseze nici în timpul mesei, nici când venea ora de culcare, nici pe drumul spre școală. Și așa urmă în fiecare zi lecțiile de balet și munci foarte sârguincios, ani de-a rândul...

            ... până când deveni faimoasa balerină Mademoiselle Angelina, iar șoriceii veneau de departe, din toată lumea, ca să admire minunatul ei dans.

Angelina Balerina,

Editura Corint Junior, București – 2006.