joi, 2 iulie 2015

Vulpoiul predicator

Vulpoiul predicator 
de Grigore Alexandrescu 

Un vulpoi cuprins de boală,
La putere foarte prost,
Însă învățat în școală,
Logica știind de rost,
Făcu plan ca să vorbească
Și să predice-n pustii;
Se silea să dovedească
C-un stil dulce, vorbe mii.
Că cu o simplitate
Și cu traiul cel cinstit,
Cu năravuri lăudate,
E oricine fericit;
C-astă lume desfrânată
Totdeauna ne amăgește,
Fără a ne da vr-odată
Câte ne făgăduiește.
Dar la buna-i predicare
Nimeni nu da ascultare.
Câțiva șoricei, cerbi de munte
Veneau rar să o asculte;
Însă ei în depărtare,
Neavând nici de cum stare.
Fără cinste sau favor,
Nu puteau da-ncredințare,
Slavă ăstui orator.
Așa el schimbă vorbirea:
Defăimă năpăstuiurea,
Pe urși, tigrii, lei, pardoși[1]
Arătând a lor turbare
Și a sângelui vărsare,
Și că sunt nesățioși.
Atunci cerbi, ciutele[2] toate,
Ascultau întru mirare,
Și cu lăcrimi cufundate
Plecau dela adunare.
Vulpea-și făcu mare nume.
Un leu foarte cu credință,
Domn p-acea parte de lume,
Să o văz-avu dorință:
Deci și ea cu bucurie
La palat grăbi să vie,
Unde ajungând vorbește.
Tonul ei înmărmurește
P-ai pădurii tirani:
Cu putere ea descrie
Slaba nevinovăție,
Jetfa acestor dușmani,
Cufundată în putere,
Cerând la-nalta putere
Asupră-le ajutor.
Curtezanii, în mirare,
Ascultau cu supărare,
Căci așa vrea prințul lor,
Care plin de bucurie,
La palat pofti să vie
Vilpea în acel minut.
„Ce-ai vorbit, îi zise, îmi place,
Căci prin tine mi se face
Adevărul cunoscut;
Însă, pentru osteneală,
Spune fără sfială
Ce vrei? Slujbă, rang sau bani?”
Oratorul zise ’ndată:
„Prințul, în loc de plată
Aș pofti câțiva curcani.”



[1] Pardos – leopard.
[2] Ciută – căprioară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu