joi, 2 iulie 2015

Ursul și lupul

Ursul și lupul
 de Grigore Alexandrescu

Împărăția dobitocească,
Ca și a noastră cea omenească,
Statornicie veșnică n-are:
Toate supuse sunt la schimbare!

Din mână-n mână schiptrul[1] se plimbă,
Cel ce ieri mare, astăzi e mic;
Leu pe urs bate, ursu pe leu schimbă,
Dintr-o-ntâmplare prea de nimic.

De curând ursul pe lu schimbase,
Și, pe crăiescul tron înășțat,
Cârma în labe tare-o luase
Și cu verzi tufe sta-ncoronat.

Dator eu însă sunt a ă spune
Că ursul acela, măcar că urs,
Dar sentimentele avea prea bune,
D-al obștei bine era pătruns.

Fiarele toate îndată ce-aflară,
Că le-a dat cerul un stăpân nou,
Să se închine lui alergară,
Una c-o vacă, alta c-un bou.

Lupul în urmă spre tron de duce,
Și după vechiul bun obicei,
Măriei-sale, plocon îi duce
Și înainte-i pune doi miei.

Într-o frumoasă precuvântare,
Îi dovedește c-ar fi având
Niște hrisoave arătătoare
Ce-au făcut urșii, zău, nu știu când.

C-aceste hrisoave, pe piei de oaie
Scrise cu apă, spun lămurit
Cum au mers urșii la bătaie
Și câte mure ei au jefuit.

Cu plecăciune apoi i-arată,
Cum că din suflet s-a bucurat
De întrâmplarea cea minunată,
De-ncoronare când a aflat;

Cum că dorește supus să-I fie,
Că totdeauna el l-a iubit,
Că pentru dânsul vieți o mie
Să le jertfească e mulțumit.

Astfel de vorbe se zic în lume,
Însă drept formă se socotesc;
Căci fieșcine le ia de glume,
Cre se uită cât se vorbesc.

Dar ursul crede, se amăgește,
În slujbe pune neamul lupesc;
Cum că prieten are, gândește,
Care persoana lui o slăvesc.

După o vreme leul se scoală
Tocmai când urșii mort îl credea;
După o mare și lungă boală,
Vine să-și ceară tronul ce-avea.

Locuitorii se îngroziră;
Vestea se duse pân-la palat;
Lupii îndată la leu fugiră;
P-al lor prieten toți l-au lăsat.

Taurii numai, ce niciodată
A-i fi prieten nu s-au jurat,
Peste cinci sute veniră ’ndată,
Pe crai și țară ei au scăpat.

Prea cu lesnire omul se-nșeală!
Dar foarte mare face greșeală,
Cine la vorbe dă crezământ;
Faptele numai ne dovește,
Fieștecine cât prețuiește,
D-avem prieteni și care sunt.





[1] Schiptrul – sceptru.
Ursul și lupul

Împărăția dobitocească,
Ca și a noastră cea omenească,
Statornicie veșnică n-are:
Toate supuse sunt la schimbare!

Din mână-n mână schiptrul[1] se plimbă,
Cel ce ieri mare, astăzi e mic;
Leu pe urs bate, ursu pe leu schimbă,
Dintr-o-ntâmplare prea de nimic.

De curând ursul pe lu schimbase,
Și, pe crăiescul tron înășțat,
Cârma în labe tare-o luase
Și cu verzi tufe sta-ncoronat.

Dator eu însă sunt a ă spune
Că ursul acela, măcar că urs,
Dar sentimentele avea prea bune,
D-al obștei bine era pătruns.

Fiarele toate îndată ce-aflară,
Că le-a dat cerul un stăpân nou,
Să se închine lui alergară,
Una c-o vacă, alta c-un bou.

Lupul în urmă spre tron de duce,
Și după vechiul bun obicei,
Măriei-sale, plocon îi duce
Și înainte-i pune doi miei.

Într-o frumoasă precuvântare,
Îi dovedește c-ar fi având
Niște hrisoave arătătoare
Ce-au făcut urșii, zău, nu știu când.

C-aceste hrisoave, pe piei de oaie
Scrise cu apă, spun lămurit
Cum au mers urșii la bătaie
Și câte mure ei au jefuit.

Cu plecăciune apoi i-arată,
Cum că din suflet s-a bucurat
De întrâmplarea cea minunată,
De-ncoronare când a aflat;

Cum că dorește supus să-I fie,
Că totdeauna el l-a iubit,
Că pentru dânsul vieți o mie
Să le jertfească e mulțumit.

Astfel de vorbe se zic în lume,
Însă drept formă se socotesc;
Căci fieșcine le ia de glume,
Cre se uită cât se vorbesc.

Dar ursul crede, se amăgește,
În slujbe pune neamul lupesc;
Cum că prieten are, gândește,
Care persoana lui o slăvesc.

După o vreme leul se scoală
Tocmai când urșii mort îl credea;
După o mare și lungă boală,
Vine să-și ceară tronul ce-avea.

Locuitorii se îngroziră;
Vestea se duse pân-la palat;
Lupii îndată la leu fugiră;
P-al lor prieten toți l-au lăsat.

Taurii numai, ce niciodată
A-i fi prieten nu s-au jurat,
Peste cinci sute veniră ’ndată,
Pe crai și țară ei au scăpat.

Prea cu lesnire omul se-nșeală!
Dar foarte mare face greșeală,
Cine la vorbe dă crezământ;
Faptele numai ne dovește,
Fieștecine cât prețuiește,
D-avem prieteni și care sunt.
 

[1] Schiptrul – sceptru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu