joi, 2 iulie 2015

Lupul moralist

Lupul moralist
de Grigore Alexandrescu

V-am spus, cum mi se pare, de nu îți fi uitat,
Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpânirea lui.
Auzind împăratul că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe păroșii dregători;
Că pravila stă-n ghiare; că nu e deal sua vale
Unde să nu vezi, mai mulți prigonitori;
Porunci să se strângă obșteasca adunare
Lângă un copac mare;
Căci vrea pe unoo alții să-i cam dojenească
Și-n puține cuvinte
Să le aducă aminte
Datoriile lor.
Toți se-nfățișară și-nălțimea lupească
Începu să vorbească
C-un glas dojenitor:
„Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniți?
Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceți nedreptate și să năpăstuiți?
Toate slujbele voastre țare vi le plătește:
Încă, pe la soroace[1],
Și câte-un dar vă face.
Dat reaua nărăvire
Ce o aveți din fire,
Nu se tămăduește.
Vedeți cu cemorți grele
Se isprăvesc din lume,
Și cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gândiți-vă că poate veți da cuvânt[2] odată
La-nalta judecată,
Gândiți-vă la suflet și luați de la mine
Pildă a face bine.”
Ăst cuvânt minunat,
Pe care domnul lup aud că l-a-nvățat,
Trecând pe lângă sat,
La ziua unui sfânt, când preotul citea
Și  propovăduia,
Pe mulți din dregători să plângă i-a-ndemnat.
„E! Ce ați hotărât, jupâni amploiați[3]?
Oare o să vă-ndreptați?”
Îi întrebă atunci înălțimea-mblănită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
„Spuneși, o să schimbați purtarea-vă cea proastă?”
― „Să trăiți la mulți ani, dobitocia voastră,”
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat:
„Ne poate fi iertat
Să vă-ntrebăm smerit, pe înălțimea ta,
De unde-ați cumpărat postavul de manta?”
 
Când mantaua crăiască este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie.


[1] Soroace – zi hotărâtă pentru plata unei datorii.
[2] Veți da cuvânt – veți da socoteală.
[3] Amplolat – slujbaș, funcționar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu