Lișița, rața și gâsca

Lișița, rața și gâsca

de Grigore Alexandrescu

Spun că-n vara trecută, o lișiță ș-o rață,

Ai lebedei de baltă consilieri privați,

Subt președinția gâștei s-au strâns de dimineață

Pe lac la Cișmigiu. Acolo invitați

Erau, din înalt ordin, a hotărât în sfat

O pricină de stat,

Adică din desbateri adânci să chibzuiască

Pentru un pește mare cu ce sos să-l gătească:

Căci lebăda gustoasă

Voia să dea o masă.

Mare le fu gâlceava și lungă convorbirea.

Prezidentul le zise: „Fraților senatori,

Să lăsăm chibzuirea.

Pricina, cum se vede, e foarte delicată,

Și dup-a mea părere trebue amânată;

Veniți mâine în zori.”

Propunerea aceasta cu toți o aplaudă

Și pentru-ntâia oară

Pe gâscă laudă

Pentru a ei idee, apoi se risipiră

Și a doua zi iară l-același loc veniră.

Pân-a doua zi, însă, știți ce s-a întâmplat?

Fiind vară și soare și o căldură mare,

Peștele s-a stricat

Și racii l-au mâncat.

Cuvintele-aci scrise să nu vă pară glume;

Consiliuri d-acestea vedem destule-n lume

Și la noi mai ales

Se-ntâmplă foarte des.