Orașul scufundat

Orașul scufundat

de Walt Disney

            Era o zi minunată de vară. Huey, Dewey și Louie se jucau în curt, în timp ce Unchiul Scrooge citea ziarul, la umbră, legănându-se fericit în hamacul său. Deodată, Scrooge sări ca ars din hamac și exclamă:

            — Auziți ce scrie aici! Pe Tărâmul Gâștelor au găsit o monedă de aur!

            — Oare de unde provine această monedă? Întrebă Huey.

            — Nu știe nimeni, dar pe monedă e gravată o inscripție: Atlantida 1888 D.S.! Le spune Unchiul Scrooge. Dacă am ști ce înseamnă asta, am putea face un pas înainte în dezlegarea misterului.

            — Ne putem uita în Enciclopedia Isteților, la cuvântul Atlantida, sări Dewey și se repezi în casă să aducă enciclopedia.

            Dewey deschise cartea la litera A, căută cuvântul Atlantida și le citi cu voce tare: Atlantida - continent insular mitic, despre care nimeni nu știe dacă a existat cu adevărat. Conform legendei, Atlantida era o imensă așezare umană. Într-o zi, dintr-o necunosccută, Atlantida se scufundă în mare. Se spune că, la mari adâncimi sub ocean, ar mai fi rămas un singur oraș, foarte bogat în aur și unde se găsesc comori de tot felul, dar unde este ascuns acest oraș a rămas unul dintre misterele nedezlegate până în zilele noastre.

            Însă Unchiul Scrooge auzise destul!

            — Aur, comori de tot felul! Strigă el entuziasmat. Dacă există un astfel de oraș ascuns în ocean, îl vom găsi cu siguranță! Dar ce-o fi acest 1888 D.S., gravat pe moneda de aur?

            — Greu de spus, interveni și Louie. Poate îînseamnă anul 1888 După Scufundare!

            — Asta o să descoperim noi. Sunt sigur că Gyro ne va ajuta.

            Gyro Pierde-Tot, genialul inventator, îl ascultă cu atenție și apoi spuse:

            — Dacă orașul se găsește în ocean, atunci cu siguranță că vom avea nevoie de un submarin! Îi spuse el lui Scrooge.

            — Ce mai aștepți? Construiește un submarin! Spuse Scrooge nerăbdător.

            Gyro se puse imediat pe treabă și, într-o săptămână, submarinul era gata!

            Cu ajutorul celor trei zvăpăiați, Scrooge încărcă un sac plin de aur în submarin, pentru că niciodată nu se poate ști ce cheltuieli neașteptate se pot ivi într-o astfel de expediție.

            Gyro închise lucarna, porni motorul și submarinul se scufundă liniștit.

            Aventura Atlantida începuse!

            Submarinul se scufundă tot mai mult în adâncurile necunoscute ale oceanului. Pești ciudați treceau în goană prin dreptul hublourilor. Cu cât se scufunda mai mult, cu atât devenea mai întunecată și mai misterioasă această lume stranie a adâncurilor.

            Cred c-ar trebui să apinzi reflectorul, Gyro! Fu de părere Unchiul Scrooge. Nu se mai vede nimic!

            Dar, distrat ca toți marii inventatori, Gyro instalase un laser puternic în loc de reflectoare! Oadtă pornit, laserul declanșă un adevărat cutremur pe fundul oceanului. Apele se învolburară și tone de nisip, scoici și pietriș fură spulberarte și totul se făcu și mai negru împrejur. Când apa se liniști și totul se așeză cuminte pe fundul oceanului, curajoșii căutători de lumi dispărute rămaseră fără grai.

            În fața lor se deschidea o minunată lume de vis!

            Era Atlantida mult viastă! Totul era acoperit cu o cupolă stăvezie, Iar în fața lor apăru o lume demult apusă, scăldată într-o lumin diafană. Nu se maă săturau privind orașul legendar al antichității, lumea de vis și splendoare.

            Gyro observă un culoar de aer care ducea drept în oraș. Dirijă submarinul cu atenție prin acest culoar și astfel coborâră în orașul fantastic.

            Unchiul Scrooge începu să alerge prin oraș tot mai repede, astfel încât ceilalți de-abia se mai puteau ține după el.

            Oriunde întorceai ochii vedeai grămezi de aur strălucitor și pietre prețioase.

            — Aur! Ăsta e aur curat! Strigă Unchiul Scrooge fericit și-și cufundă mâinile în grămezile de comori. Deodată, se trezi apucat de doi zdrahoni, în uniformă.

            — Predați-vă! Sunteți arestați! Le porunci unul dintre ei și luă sacul cu aur, pe care Unchiul Scrooge, precaut, îl luase din Depozitul lui de bani din Rațburg.

            — Cum adică arstat? Și de ce ? Încercă Unchiul Scrooge să protesteze.

            Dar nimeni nu îl luă în seamă. Gărzile îi duseră în palatul regelui Lod și-i runcară la picioarele regelui. Cum îl văzu pe Scrooge, regele îl întrebă:

            — De ce te-ai lăcomit la aurul nostru? Cred că ai mai mult aur acolo de unde vii!

            Dar, deoarece Scrooge se codea să răspundă la așa o întrebare, regele ordonă:

            — Zvârliți-i în închisoare! Acolo o să aibă timp să mediteze la răspunsul pe care trebuie să mi-l dea!

            În celula plină de umezeală din hrubele palatului, mai era un bătrân, care ședea pe podea, într-un colț al încăperii.

            — Scuzați primirea asta atât de neprietenoasă! Îi întâmpină el binevoitor. Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată pe vremea când eram eu rege!

            — Regele Atlantidei? Întrebă Dewey mirat peste poate.

            — Da, eu sunt regele Nemos, răspunse bătrânul și le povesti tot ce se întâmplase.

            — Cu multe milenii înainte, începu regele Nemos, Atlantida a fost îngițită de ape. Din fericire, oarșul era acoperit cu cupola pe care ați văzut-o, iar savanții de seamă au găsit modalitatea de a produce aer respirabil. Mașina pe care o vedeț produce aerul necesar Atlantidei, Și asta numai folosind aur și alte câteva elemente subacvatice. Deci, pentru ca acest izvor de aer să nu sece niciodată, locuitorii Atlantidei caută în permanență aur.

            Regele nemos își continuă povestirea:

            — Numai eu, regele Atlantidei, cunoșteam formula, dar, într-o noapte, am fost atacat de un netrebnic, pe nume Lod, care m-a închis în această celulă. Locuitorii Atlantidei cred că sunt mort, iar Lod s-a lăudat că știe formula aerului artificial. Astfel a devenit Lod regele Atlantidei. Așa au început vremurile grele pentru Atlantida. Oamenii se spetesc adunând, zi și noapte, aurul pe care îl cere nesătulul Lod. Își înghesuie în visterie grămezile de aur și nu lasă decât atât cât am eu nevoie ca să pregătesc aerul atât de necesar pentru noi toți. U am rămas în viață pentru că am refuzat să-i dezvălui formula miraculoasă și numai eu îi pot menține pe toți în viață.

            — Mi-aș dori atât de mult să vă ajut, spuse Scrooge cu regert.

            — Și eu, oftă regele Nemos. Dacă regele Lod își va ține aurul pentru sine, orașul ăsta frumos va dispărea în curând.

            Deodată lui Scrooge îi veni o idee:

            — Reflectorul submarinului lui Gyro! Poate îl putem folosi cu folos.

            — Dar e un tun-laser! Spuse Dewey.

            — Eu știu asta, dar nu și regele Lod, spuse Unchiul Scrooge și începu să dea cu pumnii în ușă și să strige la gardieni:

            — Hei, spuneți-i regelui vostru că sunt gata să-i dau tot aurul pe care-l am!

            Gardienii îi aduseră la cunoștință regelui Lod ce spusese Scrooge. După un timp, se reîntoarse cu mesajul regelui:

            — Poți să te duci să aduci aurul, dar ceișați rămân aici ca ostatici!

            Unchiul Scrooge se strecură afară din Atlantida prin culoarul de aer și apoi îndreptă spre cupola orasului și Paac! Laserul făcu o aură în cupolă.

            — E o gaură în cupolă! Strigară deznădăjduiți locuitorii orașului și alergară care încotro, cuprinși de panică.

            Numai gărzile rămaseră la post și încercau să stăvilească apa care năvălea în oraș.

            Profitând de faptul că gărzile se străduiau să repare cupola, Scrooge se reîntoarse cu submarinul în Atlantida. Se repezi spre închisoare să elibereze prizonierii. Din fericire, găsi cheia de îndată, îi scoase pe toți din celulă și le spuse:

            — Repede! După mine! Dacă vrem să salvăm Atlantida, trebuie să-l detronăm pe Lod!

            Intrară în palat unde se strânseră o mulțime de lume agitată și speriată. Deodată, din mulțime, o voce strigă.

            — Uitați-l pe regele Nemos! Trăiește!

            Exclamații fericite izbucniră de pretutindeni și, înainte de a se dumiri Lod și oamenii săi, mulțimea îi și legase fedeleș și acum îl înconjurau pe regele său.

            După ce fu reparată gaura din cupolă, regele nemos se așeză pe tron, înconjurat de supușii săi, și îi spuse lui Scrooge:

            — Ați salvat Atlantida de la pieire! Cum aș putea oare să vă răsplătesc?

            — Păi... cam știu eu cum... spuse Scrooge și aruncă o privire sclipitoare spre grămezile de aur.

            Regele Nemos îi citi gândurile și îi spuse:

            — Îmi pare rău, dat tu știi ce nevoie avem de aurul ăsta! Asta nu înseamnă că n-o să-ți dau sacul tău cu aur!

            Când ajunseră înapoi pe Tărâmul Gâștelor, Unchiul Scrooge își privi sacul și spuse cu regert:

            — Asta e tot ce-am adus din această expediie! Un sac cu aur care de fapt era al meu!

            — Dar în schimb am trăit o aventură nemaipomenită și i-am eliberat pe locuitorii Atlantidei de sub tirania lui Lod, spuse Louie umflându-se în pene.

            — Da, așe e spue Unchiul Scrooge mândru. Expediția noastră n-a fost în zadar. Atlantida va supraviețui peste ani!

 

Orașul scufundat,

Editura Egmont România, București-1995.