Mickey se îndreaptă spre cer

Mickey se îndreaptă spre cer

de Walt Disney

            Într-o zi, pe când Mickey conducea mașina pe autostradă, chiar pe deasupra capului lui, trecu în zbor vâjâind un mic avion sportiv.

            Cât mi-ar plăcea și mie să zburd prin văzduh! Își zise Mickey privind lung în urma avionului. Și de ce nu? Oricine poate învăța să piloteze un avion! Trebuie doar să ia lecții de zbor!

            Dar, mai întâi, trebuia să meargă la un magazin cu articole se sport.

            — Aveți haine de pilor? Îl întrebă el pe vânzător.

            — Desigur! Răspunse acesta.

            Și Mickey își cumpără o jachetă de piele cum poartă piloții, o caschetă și un fular.

            Deja arăta ca un pilor! Își spuse Mickey încântat, în vreme ce se admira în oglindă.

            A doua zi, Mickey se duse la aeroport, la instructorul de zbor Ducky, dornic să înceapă prima lecție.

            — Nu cred că e foarte complicat să zbori! Zise Mickey. Păsările trebuie doar să dea din aripi!

            — Adevărat! Răspunse Ducky. Dar e mult mai complicat să zbori cu avionul!

            Mickey își dădu seama ce voise să spună Ducky, de cum păși în cabină.

            — Doamne, atâtea butoane și manete! Oftă el. O să izbutesc vreodată să le deosebesc unele de altele?

            — E doar o problemă de exercițiu! Îl liniști Ducky. Să începem!

            — Fii atent cum se decolează! Îi spuse Ducky și apăsă câteva butoane, învârti niște întrerupătoare și trase în cele din urmă o mică manetă. Avionul se urni dinloc, merse din ce în ce mai repede și apoi se desprinse lin de pământ.

            — Uraa! Zburăm! Strigă fericit Mickey.

            — Acum preia tu comanda, iar eu îți explic exact ce trebuie să faci! Spuse Duckey după ce avionul se înălță îndeajuns.

            Mickey asculta atent și nu-și mai încăpea în piele de încântare.

            — Nu-mi vine să cred! Strigă el. Conduc un avion adevărat, ca un pilot adevărat!

            Mickey se ducea zi de zi la lecțiile de zbor, iar acasă învăța de zor pentru examenul teoretic.

            Într-una din zile, Minnie trecu pe la el.

            — Te-ai făcut nevăzut de o vreme încoace! N-ai vrea să mergem împreună la piscină?

            — Aș vrea, dar n-am timp! Răspunse Mickey, iau lecții de zbor!

            În aceeași zi, Mickey învăță ce trebuia să facă dacă avionul intra în vrie. Și, cu toate că îi cam cuprinse amențeala, se descurcă de minune!

            După alte câteva zile, veni și Goofy să-l ia pe Mickey la baseball.

            — Îmi pare rău, dar astăzi am o lecție foarte importantă! Învăț să zbor de-a-ndoaselea! Știi tu, cu capul în jos! Zise Mickey.

            — Cu capul în jos? Se miră Goofy. și ai curaj să faci așa ceva?

            Mickey se dovedi și de astă dată îndemânatic. Ducky era tare mulțumit de elevul lui. Nu mai avusese un elev așa bun!

            — Dacă ai să fii și în continuare la fel de priceput, în curând o să fii în stare să zbori singur cu avionul, fără ajutorul meu! Spuse Ducky.

            — Adevărat? Se bucură Mickey și se înroși tot de mândrie!

            În drum spre aeroport, Mickey trecu în zbor pe deasupra terenului de tenis, pe care Donald și Goofy încinseseră o partidă de pomină! Trecu și pe deasupra grădinii, unde Minnie și Daisy jucau volei, și-l văzu pe Pluto moțăind la umbra unui copac.

            Ce micuți păreau prietenii lui văzuți de aici, de sus! Și erau atât de prinși de joc! Păreau că nici măcar nu-i simțeau lipsa!

            — Salut, Mickey! Îi ieși în cale Donald câteva zile mai târziu. Mergem la un picnic! E ultimul din anul ăsta! Vii și tu, nu-i așa?

            — Poate mai târziu! Răspunse Mickey. Tocmai mă duceam la primul meu zbor singur, fără instructor! Dacă trec și examenul ăsta, obțin diploma de pilot!

            Mickey se grăbi să ajungă la eroport. Era emoționat și un pic nervos.

            — Mult noroc perfect. Zbură sus, tot mai sus, și execută fără greș toate exerciiile cerute pentru a trece examenul de pilot.

            — Felicitări, ai luat examenul! Sw auzi prin radio vocea lui Ducky. Dacă vrei poți să mai rămâi acolo sus, în nori!

            — Nimic mai frumos! Se bucură Mickey. Păcat doar că nu sunt și prietenii mei cu mine!

            Și nici nu-i foarte plăcut să zbori de unul singur! Constată mickey după o vreme. Dar apoi îi veni o idee: Aș putea să și zbor, dar să fiu și cu ei împreună, în același timp! Trebuie doar să descopăr unde s-au dus la picnic!

            Mickey zbură deasupra terenului de tenic, dar nu văzu decât plasele părăsite! Zbură deasupra piscinei, dar nu era nimeni în bazin! Zbură de colo-colo, dar nu reuși să-și găsească prietenii nicăieri.

            Oare unde or fi? Se miră mickey. Deodată văzu într-o poiană o pancartă uriașă pe care stătea scris cu litere mari.

            NE E DOR DE TINE, MICKEY!

            Și lângă ea, pe iarbă, sedeau Minnie, Donald, Goofy și Pluto, gata să înceapă picnicul!

            Mickey izbucni în râs și le făcu semn cu mâna. Apoi ateriză lin, chiar lângă pancartă.

            — Și mie mi-a fost dor de voi toți! Zise el. Dar doream atât de mult să învăț să zbor! Îmi place să zbor chiar mai mult decât m-aș fi așteptat!

            — Mâncare avem! Strigă Minnie. Se așezară îndată cu toții în jurul feței de masă așternute pe iarbă și începură să mănânce cu poftă.

            — Și acum, am o surpriză pentru voi! Le spuse Mickey după ce termină. Am să vă iau pe fiecare, pe rând, să facem un tur cu avionul!

            — Uraaa! Săriră în sus de bucurie prietnii lui. Cât ne iubește Mickey!

            După puțină vreme. Mickey decolă spre înalturi. Dar de astă dată nu mai era singur! Alături ședea primul lui pasager, Minnie!

            Așa da! În doi, era mult mai minunat să zbori în văzduh!

 

Mickey se îndreaptă spre cer,

Editura Egmont România, București-1999.