Mickey alpinistul vestit!

Mickey alpinistul vestit!

de Walt Disney

            Tocmai se hotărâse să petreacă o zi minunată în mijlocul naturii, dar să facă și puțin sport, când Mickey își aduse aminte de cea mai mare pasiune a lui, alpinismul!

            — Știu ce fac! Își spuse le. O să escaladez munții!

            Zis și făcut! Intră într-un magazin cu articole sportive și își cumpără echipament, se sui în mașină și se îndeptră spre munți.

            Era greu să te cațeri pe munți dar era foarte plăcut când ajungeai în vârf!

            În timp ce gâfâia la urcuș, Mickey se întreba: Oare sunt primul care urcă prin locurile astea sălbatice? Dar, în acel moment, se auzi un sunet din apropiere. Parcă plângea cineva...

            Spre marea lui surpriză, când ajunse pe o pajiște, Mickey văzu un ieduț, țimânu-se de burtă și plângând de durere!

            Mickey mai observă că micuțul avea ceva îndesat în gură. Când se apropie, văzu că era o hârtie de la niște bomboane. Scoase iute hârtia din gura iedului... îl mânâie pe cap și- spuse:

            — Măi să fie, nu știam că ieduții mănâncă bomboane!

            Dar Mickey observă că locul era împânzit de fel de fel de gunoaie, resturi de mâncare, hârtie de împachetat, cutii, conserve. Hm, deci mai fusese cineva prin locurile acelea. Și încă cineva foarte murdar și dezordonat!

            Mickey se hotărâ să urce și mai sus, poate dădea peste cel ce făcuse toată mizeria aia!

            În curând, dădu de o nouă pajiște, unde erau și mai multe resturi!

            Luându-se după urmele de gunoi, Mickey ajunse într-un loc unde luau masa alți trei alpiniști.

            — Poftim la masă! Îl invintară ei pe Mickey. Tocmai eram la un picnic!

            — Da, am văzut! Spuse Mickey supărat. Dar nu era nevoie să stricați peisajul cu toate resturile și gunoaiele voastre! Ar trebui să vă fie rușine! Continuă Mickey. Mai bine m-ați ajuta să strâng resturile astea!

            Dar celor trei nu le plăcea deloc să fie puși la punct de un oarecare, așa că unul dintre ei spuse:

            — Bine, istețule, dacă nu vrei să mănânci cu noi, poate vrei un pumn în nas! Ce zici?

            Noroc că în acel moment apăru și iedul de care avusese grijă Mickey mai devreme și care... sări în apărarea noului său prieten, Mickey, și îl împunse pe agresivul alpinist, care zbură prin aer, căzu peste prietenii lui și-i trânti la pământ.

            Cei trei nu mai întâlniseră un pui de capră sălbatecă, atât de nărăvaș, așa că, speriați, strigară către Mickey:

            — Ajutor! Fă ceva! Scapă-ne!

            — Bine, spuse Mickey, poate vă salvez, dar numai dacă faceți curat și vă cereți scuze!

            Cei trei se apucară în grabă să strângă toată mizeria, cerându-și iertare pentru toată dezordinea:

            — Ne pare rău! Iartă-ne, n-o să mai facem niciodată! Promitem!

            Și de îndată ce-și umplură sacii cu gunoaie, iar muntele era din nou frumos și curat, cei trei derbedei o luară la sănătoasa, fugind cât îi țineau picioarele.

            Mickey nu mai putea de bucurie!

            Mickey și iedul urcară până în vârful muntelui și admirară împreună frumosul apus de soare. Ah, peisajul era atât de frumos, mai ales dacă era păstrat curat!

Mickey alpinistul vestit!,

Editura Egmont România, București-1999.