Donald și Daisy în week-end

Donald și Daisy în week-end

de Walt Disney

            Donald plănuia de mult un week-end de vis cu prietena lui, Daisy.

            Când a venit să o ia cu mașina, Daisy îl aștepta nerăbdătoare în prag.

            — Uite ce am aici! I-a spus Donald. Începem cu o partidă de table!

            — Table sunt prea plictisitoare! Fu de părere Daisy. Astăzi vreau să fac ceva trăsnit!

            Și Daisy îl duse pe Donald în garaj și îi arătă meșina ei, Încărcată cu echipament sportiv.

            — Urcă, Donald! Strigă ea. Azi ne vom distra cu adevărat!

            Donald se uită pe furiș la ciudatul echipament. Nu prea era sigur că-și dorea o asemenea aventură, dar cu Daisy nu era de glumit! Se urcă ascultător în mașină și se lăsă dus pe plajă.

            Daisy hotărâ să-l învețe mai întâi pe Donald să se scufunde, să ajungă un bun scafandru. Bietul Donald nu prea îi plăcea lucrul ăsta. Într-adevăr, lui îi plăceau peștii, dar ce s-ar fi întâmplat dacă ei ar fi avut chef să-l mănânce?

            Daisy îl convinse apoi pe Donald să meargă cu iola. La început a fost foarte plăcut, până când un val imens îl aruncă pe Donald în aer.

            — Ajutor, Daisy! Strigă el. Of, de ce nu ai luat o parașută?

            După prânz, se săturară de plajă și plecară la munte. Parcară mașina și înccepură să urce pe jos.

            În vârf de munte era frig și zăpadă. Donald avea rău de înălțime, așa că închise ochii, să nu mai vadă nimic.

            — Nu te necăji, râse Daisy, imediat ajungem jos, Pune-ți schiurile și vino după mine!

            Donald o ascultă și de data asta și își puse schiurile. În clipa următoare aluneca cu viteză la vale, ca un adevărat schior... un schior foarte, speriat!

            Din fericire, coborârea nu dură prea mult. Donald căzu și începu să se rostogolească mai departe ca un bulgăr de zăpadă, din ce în ce mai mare!

            Se întoarseră în sfârșit acasă și Daisy îi spuse:

            — Donald, te-ai descurcat bine... adică ai avut noroc că te-ai oprit în copac și nu ai căzut în prăpastie...

            — Da, mi-am jucat viața pe o carte! Bombăni Donald, pipăindu-și cucuiele țuguiate.

            Mai tărziu, în timp ce Donald se odihnea pe canapea, sună telefonul.

            — Ajutooor! Se auzi un glas în receptor.

            Era Daisy.

            — Donald, salvează-mă!

            Repede! Îl imploră ea disperată.

            Donald își puse repede berata pe cap și porni în fugă spre casa lui Daisy. Bietul de el era atât de speriat de ce i s-ar fi putut întâmpla lui Daidy, încât uită să-și ia mașina și făcu drumul pe jos.

            Închipuiți-vă cît de uimit a fost când a văzut-o pe Daisy cocoțată pe un scaun și tremurând de frică numai la gândul ”întâlnirii” cu... un șoricel cenușiu.

            Donald nu-și putea credea ochilor. Se ținea cu mâinile de burtă, înecându-se de râs. Daisy începea să-și piardp răbdarea și îl privea tot mai crunt.

            — Cum se poate ca cineva, care nu se teme de valuri și de pante abrupte, să se sperie de o creatură atât de micuță? Izbucni el.

            Mai rău a fost că șoricelu nu vroia să se dea la o parte. Când Donald, încă râzând, întinse să ia șoricelul, acesta îl mușcă de deget cu răutate!

            Trebuia să-l fi văzut pe Donald sărind până în tavan și țipând de mama focului!

            — Nu înțeleg cum te poți speria de o micuță creatură, blândă și nevinovată? Îl întrebă Daisy cu ironie.

            Donald nu mai avea timp sa-i răspundă. Fugea de rupea pământul, cu șoricelul înfuriat pe urmele lui!

 

Donald și Daisy în week-end,

Editura Egmont România, București-1999.