Cartea Junglei 2 - Prieteni pe viață

Cartea Junglei 2 - Prieteni pe viață

de Walt Disney

            Mowgli încerca din geu să se deprindă cu viața în Satuș-Oamenilor. Bineînțeles că toată lumea se purta frumos cu el, mai ales noii săi prieteni, shanti și Ranjan. Părinții lui Ranjan îl primiseră în familia lor cu brațele deschise.

            Dar lui Mowgli îi lipsea cel mai bun prieten, Baloo. Și era atâtea reguli în sat! Știți care era cea mai rea dintre toate?  Să nu treci niciodată râul. Niciodată.

            Iar Mowgli vroia foarte mult să treacă râul acela! Pentru că de cealaltă parte, era locul lui preferat - jungla.

            Lui Ranjan îi plăceau foarte tare poveștile lui Mowgli desprre viața în junglă.

            Dar Shanti nu era la fel de încântată. Jungla o speria.

            Într-o zi, Mowgli duse un grup de copii la râu. Chair și Shanti îl urmă... până când începură să treacă apa.

            — Oprește-te, țipă Shanti.

            Tatăl lui Rajan auzi strigătul îngrozit și veni în fugă. Îi certă pe copii și-l trimise pe Mowgli la culcare fără să mănânce.

            Acum lui Mowgli îi era și mai dor de junglă. Acolo nu erau reguli!

            Între timp, Baloo se gândea la Mowgli, Puiul său de Om. Din momentul în care Mowgli o urmase pe fata aceea, Shanti, în Satul-Oamenilor, viața lui Baloo se schimbase.

            Bagheera își privi neliniștit prietenul.

            — Nu mai încerca să-l iei pe Mowgli din Satul-Oamenilor, îl avertiză ea, în timp ce acesta se furișa pe lângă râu. Nu este în siguranță în junglă. Știi bine că Shere Kahn este pe urmele lui.

            Înapoi în Satul-Oamenilor, Mowgli stătea în camera lui, privind duios pe fereastră jungla. Deodată, auzi un zgomot. Ieși afară să cerceteze și se pomeni față-n față cu...

            — Baloo, strigă Mowgli.

            Lui Baloo îi era teamă să nu-i audă sătenii, așa că-i acoperi gura lui Mowgli și-l trase după un colț, la umbră.

            Odată ascunși, Baloo îl îmbrățisă puternic pe Mowgli. Apoi începu să-l arunce în aer de bucurie.

            Shanti îl văzu pe prietenul ei aruncat în aer de un urs uriaș și intră în panică.

            — A apărut o fiară în sat, țipă ea.

            Dar Baloo nu era singura fiară din Satul-Oamenilor. Printre umbre bântuia nimeni altul decât tigrul Shere Kahn.

            Țipătul lui Shanti îi trezi pe săteni, care ieșiră din colibe cu torțe în mână. Văzându-l pe Shere Kahn, unul dintre săteni strigă:

            — Uite-l!

            Toată lumea fugi după tigru, dar Shanti nu-și luă ochii de la Mowgli și Baloo. Nu înțelegea de ce sătenii fugeau în altă parte!

            — Nu, nu, nu! Uite-l...

            Shanti strigă către săteni, dar aceștia erau prea ocupați să-l urmărească pe Shere Kahn. Shanti fugi după Mowgli și Baloo. Luându-și inima-n dinți, trecu peste pietre, de cealaltă parte a râului.

            Rajan se duse și el după ea.

            — Shanti, așteaptă-mă, strigă el.

            După ce-l goniră pe Shere Kahn, sătenii își dădură seama că cei trei copii lipseau.

            — Shanti! Mowgli! Rajan! Strigară ei disperați.

            Dar Shanti și Rajan se rătăciră în junglă.

            Iar Mowgli era atât de fericit că era din nou împreună cu bunul său prieten, Tăticul Urs, încât nu observă nimic, nici măcar pe Kaa, șarpele alunecos, care se târa după ei.

            — Omul a intrat în junglă. Îl caută pe Mowgli, îl preveni Bagheera pe Baloo. M-am gândit că poate l-ai văzut tu pe băiat.

            — Eu? Nu, minți Baloo. Știi că viața lui este în satul ăla.

            Mowgli ear uimit. Nu putea crede că tot satul îl căuta.

            — Măiculiță, exclamă el. Cred că le e tare dor de mine.

            Se gândi un moment.

            — Oare Shanti o fi cu ei?

            Baloo îl privi pe Mowgli. Shanti era aceea care-l dusese pe Mowgli în Satul-Oamenilor! Chiar vroia Mowgli să plece iar din junglă?

            — Shanti? Doar nu vrei să te găsească, nu-i așa, îl întrebă Baloo.

            Mowgli clătină din cap.

            — Nu! Nu trebuie să ne găsească nimeni, exclamă el.

            Îi spuse lui Baloo că, dacă Shanti avea să-i găsească, el va trebui să o sperie.

            Cutreierând prin junglă, rătăciți și obosiți, Shanti și Rajan îl găsiră până la urmă pe Mowgli. Stătea într-un copac, fiindu-i puțin dor de sat.

            — Ce faceți aici, strigă Mowgli.

            — Am venit să te salvăm, explică Shanti.

            Atunci apăru Baloo.

            Când o văzu pe Shanti, își aminti de promisiunea pe care i-o făcuse lui Mowgli. Așa că scoase cel mai înfricoșător mârâit:

            — MRRRRRRRRRRRRR!

            Rajan țipă. Shanti îl pocni pe Baloo în nas. Era furioasă pe urs, dar și mai furioasă pe Mowgli, când află că el îl rugase pe Baloo să o sperie.

            — Hai să mergem, rajan, spuse ea.

            Mowgli alergă după prietenii lui, încercând să-și ceară iertare. Shanti își ridică mâna, arătând ceva în spatele lui. Atunci Mowgli îl văzu pe Shere Kahn, care se apropia.

            — Nu te aștepta să mă vezi, Puiule-de-Om, mârâi Shere Kahn.

            — Fugiți, le șopti Mowgli lui Shanti și Rajan.

            Aruncă un pumn de pământ în ochii tigrului și o luă la fugă, dar Shere Kahn era chiar în spatele lui. Repede, Mowgli găsi o ascunzătoare sigură pentru prietenii săi. Apoi fugi iar, sperând că Shere Kahn îl va urmări.

            — Rajan, așteptă aici. Trebuie să-l ajute pe Mowgli, spuse Shanti.

            Mowgli o luă iar la fugă, căutând un loc în care să se ascundă. Până la urmă, ajunse la ruinele unui teatru vechi. Se ascunse în spatele unui clopot uriaș.

            Baloo și Shanti, care erau chiar în spatele lui, făcură același lucru. Apoi începură să bată clopotele. Shere Kahn se zăpăcise de tot, dar clopotul lui Shanti se prăbuși, descoperindu-i ascunzătoarea.

            Mowgli ieși să o ajute pe Shanti. O luară repede la goană, urmați îndeaproape de Shere Kahn. Tigrul îi încolți către o margine aflată deasipra unei gropi cu lavă clocotită.

            — Mowgli, ai grijă, țipă Baloo.

            Shere Kahn țâșni spre ei, dar Mowgli și Shanti săriră pe capul uriaș al uni tigru de piatră. Shere Kahn sări și el.

            Capul de piatră se prăbuși, iar Baloo se întinse și-i prinse pe Mowgli și Shanti. Shere Kahn căzu pe o coloană chiar în mijlocul gropii cu lavă. Capul de piatră se prăbuși peste el, prinzându-l dedesubt!

            Mowgli se întoarse către prietenul său, Baloo. Își dpduse seama, până la urmă, că locul lui era în Satul-Oamenilor, unde era ferit de pericolele din junglă.

            — Vino cu mine, îl rugă Mowgli.

            — Știi că u se poate, spuse trist Baloo.

            Mowgli își îngropară fața în blana pufoasă a lui Baloo.

            — O să-mi fie dor de tine, Tăticule Urs.

            — Și mie, micuțule, spuse Baloo îmbrățisându-l. Și mie.

            Mowgli fugi ca să-și ajungă din urmă noua familie. Tatăl lui Rajan îl îmbrățișă puternic.

            — Sunt fericit că n-ai pățit nimic, îi spuse el lui Mowgli.

            Mowgli învăță repede să iubească viața din sat, alături de noua sa familie. Dar câteodată, el, Shanti și Rajan tare ar merge în vizită în junglă, la Baloo și Bagheera. Pentru că toți învățară un singur lucru, că prietenii, noi sau vechi, sunt una din nevoile simpe ale vieții.

 

Cartea Junglei 2 - Prieteni pe viață,

Editura Egmont România, București-2003.