Winnie și teribila furtună

Winnie și teribila furtună

de Teddy Slater

            Winnie dormea de câteva ore bune, când, dintr-o dată, un zgomot ciudat îi strică somnul dulce.

            Bum! Bum! Bum! Bum!

            Se trezi din somn și-și frecă nedumerit ochișorii somnoroși. Era cineva la ușă...

            — Ajutooor! Winnie, te rog, ajută-mă! Se auzi o voce.

            — Ce e? Ce se întâmplă? Întrebă Winnie, încă adormit.

            Winnie sări din pat și se repezi la ușă.

            — Purceluș, tu ești?

            — Da, Winnie! strigă Purceluș. Te rog, deschide ușa mai repede, că altfel mă mănâncă...

            Winnie deschide repede ușa, iar Purceluș intră, tremurând ca frunza-n vânt.

            — Îngrozitorul Heffalump e pe urmele mele! Spuse Purceluș.

            — L-ai văzut? Ești sigur că era el? Întrebă Winnie, îngrijorat.

            — Nu, l-am auzit! Face un zgomot înfiorător. Cred că e înfometat...

            Bum! Bum! Bum! Bum!

            — Vai, a ajuns! strigă Purceluș și se piti în spatele ușii.

            Winnie se uită speriat să vadă dacă întra-adevăr teribila creatură ajunsese deja la ușa lui.

            — Ciudat... N-am mai văzut așa ceva până acum... O flacără roșie! Și una albă! Și încă una... albastră! Zise Winnie, dedumerit.

            Cei doi prieteni ieșiră încetișor din casă.

            — Purceluș, după părerea mea, ăsta nu este un Heffalump!...

            — Cred că este o furtună foarte puternică. Toate acele bubuituri sunt tunete, iar luminile alea ciudate, nimic alteceva decât fulgere!...

            Purceluș rămase tăcut peste câteva secunde.

            — Da, dar n-am mai văzut niciodată fulgere colorate! Spuse Purceluș. Trebuie să fie o furtună foarte puternică!

            — Furtuna a ajuns deja de partea cealaltă a Dealului Înalt! Spuse Winnie, îngrijorat.

            — Vai de noi! Se plânse Purceluș. Ultima furtună care s-a abătut prin părțile noastre a dărânat casa lui Cucuvea din copacul său.

            — Trebuie să-i ajutăm și pe vecini! Spuse Winnie, hotărât. Așteaptă-mă, mă întorc într-o secundă!

            Winnie intră în casă și-și puse niște haine groase pe el, după care își așeză ulcelele cu miere într-o roabă.

            Furtună sau nu, își spuse Winnie în gând, n-are rost să murim de foame!

            Cucuvea auzise și ea ciudatele zgomote. Dar, deodată, se auzi un altfel de sunet...

            Cucuvea se uită speriată pe fereastră.

            Îi văzu pe Winnie și Purceluș care păreau foarte îngrijorați.

            Cucuvea deschise fereastra.

            — Cucuvea, se apropie de noi o furtună teribilă! Îi zise Winnie, fără vreun Bună ziua! sau Ce mai faci? Trebuie să ieși imediat din casă!

            — Dar nu pot să-mi părăsesc casa așa pur și simplu, protestă Cucuvea.

            — Nu-ți mai aduci aminte ce-ai pățit la ultima furtună! Strigă Winnie. Nu ești în siguranță acolo? Ți-am adus niște miere, așa că nu trebuie să-ți iei prea multă mâncare!

            — Mulțumesc! Spuse Cucuvea. Dar, dacă furtuna se anunță a fi atât de puternică, cred că s-ar cuveni să-i anunțăm și pe ceilalți!

            — Da, haideți mai întâi la Iepurilă! Spuse Winnie.

            Cei trei o luară la fugă spre casa lui Iepurilă. În timp ce alergau, Purceluș se uită în urma lor, ca să se asigure că totul era în ordine. Da, totul părea cât se poate de normal...

            — Ce spuneți? O furtună foarte puternică? Întrebă Iepurilă, uitându-se la cer. Hm... Nu mai înțeleg nimic! Cred că vă înșelați! Nu se vede nici măcar un norișor pe cer!

            — Asta pentru că furtuna e încă foarte departe! Spuse Cucuvea. Bunii noștri prieteni, Winnie și Purceluș, au auzit tunetele teribile și-au venit să ne anunțe și pe noi. Îți mai aduci aminte ce am pățit...

            Dar Cucuvea nu mai apucă să-și termine povestea, căci tunetele începură iar.

            Bum! Bum! Bum! Bum!

            Cei patru prieteni erau foarte înspăimântați.

            — Mi-e atât de f-f-frică! Se plânse Purceluș.

            Winnie luă o ulcică de miere și i-o întinse lui Iepurilă.

            — Poftim, Iepurilă, spuse Winnie, ca să nu mai fii nevoit să umbli după mâncare. Acum poți sta alături de noi!

            — Mulțumesc mult, Winnie, e un gest foarte frumos din partea ta! Spuse Iepurilă, recunoscător.

            — Trebuie să-l anunțăm și pe Tigru! Își aminti Winnie, îngrijorat.

            — Oh, nu! Spuse Iepurilă. Tigru nu este acasă. A plecat la un picnic cu Kanga, Ruf și Christopher Robin. Ce ne facem acum? Furtuna se apropie din ce în ce mai mult de noi!

            — Vai, sunt foarte aproape de copaci! Strigă Purceluș. E foarte periculos la iarbă verde, pe furtună... Chrisopher Robin mi-a spus asta!

            — Atunci, n-avem de ales! Trebuie să-i salvăm! Spuse Winnie, hotărât.

            — Cred că s-au dus pe Dealul Înalt! Presupuse Purceluș.

            — Pe Dealul Înalt! Se speriară ceilați.

            — Dar acolo a izbucnit deja furtuna! Strigă Winnie, haideți repede!

            Și uite așa, Winnie, Purceluș, Cucuvea și Iepurilă porniră vitejește spre Dealul Înalt, pentru a-și salva prietenii.

            Tunetele erau din ce în ce mai puternice. Iar fulgerele din ce în ce mai strălucitoare, umplând cerul cu mii și mii de steluțe colorate.

            Roșu, verde, galben și albastru! Dar cei patru prieteni nu se opriră din drum.

            — Vai, ce bine ar fi foat dacă era și Christopher Robin cu noi! Strigă Purceluș.

            Când ajunseră în vârful Dealului Înalt, se opriră nedumeriți și se uitară pe cer. Nu le venea să-și creadă ochilor!

            — Ce fel de furtună mai e și asta? întrebă Winnie.

            — N-am nici cea mai vagă idee! răspunse Cucuvea. Ceea ce știu sigur e că așa ceva nu se întâmplă prea des...

            Christopher Robin venea spre ei strigând:

            — Bine ați venit, prieteni! Cât mă bucur că sunteți aici! Ați venit să vedeți și voi jocul de artificii?

            — Nu, răspunse Winnie, am venit să te salvăm pe tine și pe ceilați de această teribilă furtună!

            — Prostuț mic! Spuse Christopher Robin, râzând în hohote. Dar nu e nici o furtună! Toate pocniturile astea și luminițele strălucitoare sunt artificii! Hai, vino alături de noi! Ceilalți sunt, lângă copac!

            Și priviră împreună minunatul spectacol de artificii. Toți nu mai conteneau cu exclamațiile. Uauuu și Ahhh!, iar lui Purceluș îi trecuse spaima. Sau, mă rog, nu mai părea așa de înspăimantat.

Winnie și teribila furtună,
Editura Egmont, București-1999.