Prințesa Lillifee și micul delfin

 Prințesa Lillifee și micul delfin

Monika Finsterbusch

Era o minunată și călduroasă zi de vară. Prințesa Lillifee împodobise cu flori de pe pajiște un coș mare de răchită. De jur împrejur legase o minge, o lopată și două cercuri.

— Bună, Lillifee, ce faci acolo? Mormăi Bruno, ursul.

Henry, iepurele, privi curios la coșul ciudat.

Lillifee râse:

— Noi vrem să facem un zbor la mare cu balonul. Cindy, Clara și Pupsi vin cu noi, aveți și voi chef?

— Normal! Dădu din cap afirmativ Bruno și-l privi întrebător pe Henry.

— Nu știu, spuse Henry nesigur, mie nu îmi place apa.

 Așa că, în dimineața următoare, au urcat în coș Cindy, Clara, Pupsi și Bruno, iar Lillifee ridică balonul spre cerul de vară bleu, direcția mare.

— Este emoționant! Chițăiră cei doi șoricei.

— Sus de tot, mormăi Bruno.

— Totul se vede așa de mic de aici de sus, grohăi Pupsi.

 Prințesa Lillifee, care trăgea cu mare atenție împreună cu prietenii săi marele balon peste mare, privi îngrijorată cerul. Nori întunecați se ridicară și deodată se porni un vânt puternic.

— Lillifee, se clatină rău! Au strigat animăluțele, agățându-se cu frică de coș, căci furtuna îi arunca încoace și încolo cu tot mai multă putere.

Lillife se străduia să stăpânească balonul.

— Ajutor, ajutor, strigară prietenii ei, ne e frică!

Deodată se simți un impuls și coșul atâna doar în trei corzi de susținere. Cu ultimile puteri, Lillifee zbură prin furtuna zgomotoasă. Bagheta ei fermecată se rupse și cristalul fermecat căzu în mare. Din fericire, ea văzu dedesubt, în ultimul moment, o mică insulă: „Asta este salvarea!”, gândi ea.

Coșul căzu pe țărm și animalele se rostogoliră afară. Disperați, încercară să țină coșul, dar vântul îl smulse din mâinile lor.

 — Frumoasă surpriză, mormăi Bruno și căzu epuizat pe nisip.

Mic prințesă î trase pe Pupsi la țăm și gândi: „Am avut noroc, rău e doar că bagheta mea fermecată s-a rupt și cristalul lipsește”.

— Unde suntem de fapt? Strigă ea la prietenii săi extenuați.

— Habar nu avem, Piuiră Cara și Cindy cu frică.

— Haideți să vedem dacă există cinva aici care să ne poată ajuta! Propuse Lillifee.

Ursul găsi doar o ruină de baracă, șoarecele un papagal și Lillifee o broască țestoasă adormită.

— Cine sunteți voi? Întrebă Lillifee.

— Eu sunt Sutra, murmură boasca.

— Și eu mă numesc Pedro, croncăni papagalul și îi întoarse spatele lui Lillifee.

 Lillifee nu știa nici un sfat. Cum putea ea să se întoarcă din nou acasă? Bagheta femecată era nefolositoare fără cristalul fermecat. Prietenii ei aproape că plângeau. Atunci, Lillifee auzi un sunet haios și o minge o lovi direct în nas. Petice din cârpă le flutură în față și deasupra lor zburară mai multe cercuri. Lillifee râs ușurată:

— Aceștia sunt delfini!

Ea îl întrebă pe cel mai mic dintre ei:

— Cine ști tu?

— Eu mă numesc Crissy, răspunde delfinul și aceștia sunt prietenii mei de joacă.

— Eu sunt prințesa Lillifee și ei sunt prietenii mei, îi prezintă Lillifee.

— De ce arătați așa triști? Întrebă Crissy curios.

— Am avut o aterizare forțată, explică Lillifee, pe lângă asta am pierdut și cristalul fermecat, iar fără el sunt neajutorată.

— Oh, asta e rău. Dar nu plecați capul, spuse Crissy. Întotdeauna există o ieșire. Poate vă pot ajuta Pedro și Sutra, iar eu voi reveni în curând.

 Lillifee se gândi un timp la ce spusese micul delfin. Și deodată îi veni o idee.

— Construim o plută! Strigă ea prietenilor ei. Și îi întrebăm pe Pedo și Sutra dacă ne pot ajuta.

De bucuria lui Lillifee și de noul ei curaj se molipsiră nu numai prietenii săi, ci și papagalul și broasca țestoasă, care se apucară de treabă cu mult zel.

— Dați-mi hainele voastre rupte, croncăni Pedro, eu mă ocup să adun petale și rafie. Din resturile de material putem coase o velă mare. Prietenii mei raci vă vor ajuta.

 — Și noi cu ce ne îmbrăcăm? Întrebară Cindy și Clara.

— Rochii din rafie și petale de flori, propuse bătrânul papagal.

— Ai avut dreptate, mulțumi Lillifee spre seară lui Crissy, dacă vrei, întotdeauna există o ieșire!

 — Am reușit, străluci Bruno în ziua următoare, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Pluta noastră este în sfârșit gata!

— Grozav! Spuse Lillifee. Dar înainte să vâslim spre casă, să petrecem o zi frumoasă mâine la ștrand. Noi toți merităm asta.

 — Dar ne e dor de casă, spuseră Cindy și Clara.

— Știu, răspunse Lillefee, ar trebui ca înainte de călătoria spre casă să facem o petrecere grozavă de rămas-bun cu noii noștri prieteni și să le mulțumim pentru ajutor.

Spre seară, pe când Lillifee îi povestea despre planul ei lui Crissy, micul delfin își scutură bucuros aripioarele și de fericire făcu câteva sărituri în aer.

 Petrecerea le-a făcut tuturor o imensă plăcere. Soarele strălucea și marea sclipea ca mii de perle. Prințesa Lillifee se urcă pe spatele lui Crissy, pe marea adâncă și bleu. Bruno învăță să schieze pe apă. Pupsi și Clara au dansat cu cercurile până la epuizare, iar Cindy a sărit foarte curajoasă printr-un cerc ținut de un delfin. Lillifee ea fericită.

 Chiar și tăcutul Pedro îndrăzni jucăuș să fredoneze un cântec marinăresc după altul.

— Nu am știut că ești așa de muzical, se miră Sutra, legănîndu-și cu plăcere piciorul pe ritmul muzicii.

Crissy îi făcu bucuros cu ochiul lui Lillifee.

— Vezi, așa cum am spus, întotdeauna există o ieșire.

 În dimineața următoare, prietenii se pregăteau pentru călătoria spre casă. Lillifee privea mereu marea. Ea îl aștepta pe Crissy. Era ciudat că micul delfin nu venise să își ia a revedere de la ea.

— Ce este, Lillifee? Se îmbulziră Cindy și Clara, când plecăm în sfârșit?

Îl aștept pe Crissy, ceva nu e în regulă, spuse Lillifee îngrijorată. Sutra, putem să-l căutăm împreună pe Crissy? Mă așez pe spatele tău.

Vrem să vă ajutăm! Spuseră animăluțele. Noi luăm un buștean și vâslim în urma voastră.

Eu rămân aici cu Pedro mai bine și supraveghez pluta, propuse Pupsi.

 Prietenii începură să vâslească. După puțin timp, Lillifee descoperi la orizont delfini ce înotau agitați în cerc.

 Sutra simțise pericolul.

— Lillifee, eu trebuie să mă scufund. Crissy are mare nevoie de ajutor.

Lillifee se prinse curajoasă de carapacea broaștei și dădu drumul funiei cu care prietenii săi aflați în urmă se prinseră de ea. Uluiți, Clara, Cindy și Bruno observă cum ea fără să spună un cuvânt, dispăru sub apă. Lillifee și Sutra urmară delfinii pe fundul mării. Și atunci au văzut ce se întâmplase.

 Crissy se prinsese într-o plasă veche de pescuit și nu mai putea ieși la suprafață să ia aer. Disperată, Lillifee încearcă să-l elibereze pe Crissy. Totul trebuia să meargă foarte repede, dar plasa era prea groasă și prea tare. Într-o clipă. Mica prințesă își smulse coroana de pe cap. Cu vârfurile ei ascuțite reuși să taie plasa. Imediat Crissy a fost eliberat!

 Lillifee și Crissy au luat aer imediat ce au ieșit la suprafață.

— De-abia, de-abia! Spuse mica zână și îl îmbrățișă pe Crissy.

— Mi-ai salvat viața, spuse delfinul.

— Dar unde sunt prietenii mei? Întrebă Lillifee. De grija ta, am și uitat de ei. Să sperăm că nu li s-a întâmplat nimic. Lillifee privi îngrijorată în toate direcțiile, dar bușteanul cu cei doi șoareci și Bruno nu era de găsit.

— Nu-ți fie frică Lillifee, o liniști micul delfin. Eu și familia mea te vom ajuta cu semnalul nostru de căutare ca să-ți găsim din nou prietenii, căci imensa mare este casa noastră.

— Crissy a avut dreptate. Curând, la orizont, Lillifee își zări prietenii pe trunchiul de copac.

 — În sfârșit, Lillifee, o salutară Cindy, Clara și Bruno ușurați, am avut o oarecare teamă pentru că eram singuri pe imensa mare.

— Știu, dar acum să plecăm odată acasă.

Crissy și familia lui  împinseră cu grijă bușteanul cu nasurile lor înapoi la insulă, unde Pupsi și Pedro așpteptau nerăbdători.

Lillifee arăta un pic tristă.

 — Vreau să-i spun încă o dată la revedere lui Crissy.

Micul delfin scoase capul din apă și străluci.

— Pentru tine, Lillifee, spuse el și îi dădu micuței zâne cristalul fermecat pe care îl pierduse. El strălucea pe fundul mării și atunci m-am scufundat adânc, chiar dacă părinții mei mi-au interzis asta.

Lillifee rămase fără grai.

— Și te-ai prins în acea plasă, spuse ea apoi. Recunoscătoare, îl îmbrățișă pe Crissy.

 — Ura, plecăm acasă! Jubilau Cindy și Clara. Și încă o dată multe mulțumiri pentru ajutorul vostru! Vântuladie ușor în velă și Bruno se așeză la cârmă.

Pe țărmul insulei stăteau Pedro și Sutra făcându-le cu mâna.

— La revedere dragilor! Le strigă Lillifee. Pe curând.

— Cel mai târziu la următoarea călătorie, mormăi Bruno și își băgă cu plăcere degetul său mare în apă.

 Fericită, Lillifee își admira bagheta fermecată cu cristalul ei strălucitor. Ea zâmbi când deodată i se păru că aude râsul plăcut al lui Crissy.

— Lillifee, acolo în față! țipă Clara deodată și de emoție căzu în apă. Mica prințesă privi în depărtare și descoperi o mulțime de delfini.

— Este Crissy cu familia lui și prietenii, ne însoțesc, spuse ea și privi soarele dimineții.

Prințesa Lillifee și micul delfin,

Editura Erc Press, București - 2008.