Cea mai rea prințesă

Cea mai rea prințesă

de Anna Kemp

A fost odată ca niciodată,

Într-un turn pe-aici, pe-aproape,

O prințesă singurică,

Suzi îi zicea, de mică.

— ”Într-o bună zi, prințul meu va veni.

Of, fundul regesc mai iute de și-ar urni!”

Uite-așa prințesa Suzi se tot tângui.

— ”O sute de ani am trândăvit,

Oasele tare mi-au înțepenit

Și, zău, teribil m-am plictisit!

Eu, cărțile, pe toate le-am citit

Și care-i treaba deja m-am dumirit.

Cosițele mi-s lungi până-n podea

Și-o gură de aer tare aș mai lua.

Prin lumea largă aș colinda

Și cozile mi le-aș cam tăia.”

Dar , când...

...să urle-n gura mare Suzi se pregătea,

Prințul însuși dădu buzna! Oare nu visa?

— O, prințeso, mândră ca o stea!

De departe vin să fiu salvarea ta!

Și m-am luptat și-am câștigat

Și i-am speriat și-nfiorat.

De mă vedeai cum paloșu-nvârteam

Și harcea-parecea dușmanii-i făceam!

— Super! Zise Suzi. Acum să mergem!

Sărutu-ți drăgăstos să-mi dai și-o ștergem!

Hai, un pupic, că timp n-avem să pierdem!

Pe-un armăsar iute-n galop porniră.

— Iuhuuu! țipă Suzi. În sfârșit, liberă!

Azi ghinionul meu pe veci se spulberă!

Dar, după prima cotitură, Suzi s-a dezmeticit...

— Hei, unde mă duci, prințule iubit?

— Înapoi la castel, porumbițo!

Neprețuita-mi floare, piersicuțo,

În turn ți-e dormitorul, domnițo!

— Dar, prințule iubit, eu vreau să călăresc

Și tot felul de alte distracții să-mi găsesc!

Suzi, unde-i ursită, nu-i tocmeală!

Tu chiar n-ai învățat nimic la școală?

Eu cu armurile,

Tu cu dantelele!

Zâmbește frumos și fă-ți bucle cochete,

Vânatul de dragoni nu-i pentru fete!

Și, singurică iar în turn, Suzi începe să țipe:

— Dezastru! Baiatu-i găgăuță, nu principe!

Dar când, deodată, în zare, privirea-și aținti...

...un dragon feroce, cu ochi scânteietori, zări.

Dar Suzi nu fugi, că-i neînfricată,

Ci pe loc îi veni o idee minunată.

— Hei, tu de colo, gherosule,

Ce zici de-un ceai, fălcosule?

— Ooo, dar cu plăcere! Ce ușurare!

Gândeam că-i prințul – pacoste mare!

— Că bine zici, dragonule! Mișelul!

Pe mine m-a-ncuiat în ditamai castelul!

Nemernicul! Icni dragonul. Nu se poate

Să-i cânte lui mereu în strună lumea toată!

Își puse atunci dragonul ceva picături...

Și-ntr-o clipă turnul îl făcu dărâmături.

— Prințesă Suzi! Gata! Pân-aici!

Urlă deodată prințul, zburlit ca un arici.

— Unde ți-e turnul? Și rochia de catifea?

Tu chiar că ești prințesa cea mai rea!

Hmmm, vai, Suzana dragă, dar pardon,

Că văd la mine în grădină? Un dragon?!

— Oi fi, nu zic, prințesa cea mai rea,

Dar nici că-mi pasă, râse ea.

N-am nici turn, și nici bucle cochete,

Dar la Dragon Air mi-am luat bilete!

Dragonul adulmecă și, c-un fornăit...

...Pantaonii prințului îi puse la prăjit!

Dragonul și prințesa de-atunci au colindat

Întreaga țară-n lung și lat.

Făcând năzbâtii, mai dând câte un ghiont...

Vreunui prinț nătâng, ori cavaler cam tont.

Știi, zise Suzi într-o zi, la ceai,

Facem echipă bună, nu gândeai!

Dragonul vesel hohoti:

Mari îndrăzneți!

Și-au trăit fericiți pân` la adânci bătrâneți.

Cea mai rea prințesă,

Editura Vlad și cartea cu genius, București - 2005.