Cea mai rea prințesă
de Anna Kemp
A fost odată ca
niciodată,
Într-un turn
pe-aici, pe-aproape,
O prințesă
singurică,
Suzi îi zicea,
de mică.
— ”Într-o bună zi, prințul meu va veni.
Of, fundul regesc mai iute de și-ar urni!”
Uite-așa
prințesa Suzi se tot tângui.
— ”O sute de ani am trândăvit,
Oasele tare mi-au înțepenit
Și, zău, teribil m-am plictisit!
Eu, cărțile, pe toate le-am citit
Și care-i treaba deja m-am dumirit.
Cosițele mi-s lungi până-n podea
Și-o gură de aer tare aș mai lua.
Prin lumea largă aș colinda
Și cozile mi le-aș cam tăia.”
Dar , când...
...să urle-n
gura mare Suzi se pregătea,
Prințul însuși
dădu buzna! Oare nu visa?
— O, prințeso,
mândră ca o stea!
De departe vin
să fiu salvarea ta!
Și m-am luptat
și-am câștigat
Și i-am speriat
și-nfiorat.
De mă vedeai cum
paloșu-nvârteam
Și
harcea-parecea dușmanii-i făceam!
— Super! Zise
Suzi. Acum să mergem!
Sărutu-ți
drăgăstos să-mi dai și-o ștergem!
Hai, un pupic,
că timp n-avem să pierdem!
Pe-un armăsar
iute-n galop porniră.
— Iuhuuu! țipă
Suzi. În sfârșit, liberă!
Azi ghinionul
meu pe veci se spulberă!
Dar, după prima
cotitură, Suzi s-a dezmeticit...
— Hei, unde mă
duci, prințule iubit?
— Înapoi la
castel, porumbițo!
Neprețuita-mi
floare, piersicuțo,
În turn ți-e
dormitorul, domnițo!
— Dar, prințule
iubit, eu vreau să călăresc
Și tot felul de
alte distracții să-mi găsesc!
Suzi, unde-i
ursită, nu-i tocmeală!
Tu chiar n-ai
învățat nimic la școală?
Eu cu armurile,
Tu cu dantelele!
Zâmbește frumos
și fă-ți bucle cochete,
Vânatul de
dragoni nu-i pentru fete!
Și, singurică
iar în turn, Suzi începe să țipe:
— Dezastru!
Baiatu-i găgăuță, nu principe!
Dar când,
deodată, în zare, privirea-și aținti...
...un dragon
feroce, cu ochi scânteietori, zări.
Dar Suzi nu
fugi, că-i neînfricată,
Ci pe loc îi
veni o idee minunată.
— Hei, tu de
colo, gherosule,
Ce zici de-un
ceai, fălcosule?
— Ooo, dar cu
plăcere! Ce ușurare!
Gândeam că-i
prințul – pacoste mare!
— Că bine zici,
dragonule! Mișelul!
Pe mine
m-a-ncuiat în ditamai castelul!
Nemernicul! Icni
dragonul. Nu se poate
Să-i cânte lui
mereu în strună lumea toată!
Își puse atunci
dragonul ceva picături...
Și-ntr-o clipă
turnul îl făcu dărâmături.
— Prințesă Suzi!
Gata! Pân-aici!
Urlă deodată
prințul, zburlit ca un arici.
— Unde ți-e
turnul? Și rochia de catifea?
Tu chiar că ești
prințesa cea mai rea!
Hmmm, vai,
Suzana dragă, dar pardon,
Că văd la mine
în grădină? Un dragon?!
— Oi fi, nu zic,
prințesa cea mai rea,
Dar nici că-mi
pasă, râse ea.
N-am nici turn,
și nici bucle cochete,
Dar la Dragon
Air mi-am luat bilete!
Dragonul
adulmecă și, c-un fornăit...
...Pantaonii
prințului îi puse la prăjit!
Dragonul și
prințesa de-atunci au colindat
Întreaga țară-n
lung și lat.
Făcând năzbâtii,
mai dând câte un ghiont...
Vreunui prinț
nătâng, ori cavaler cam tont.
Știi, zise Suzi
într-o zi, la ceai,
Facem echipă
bună, nu gândeai!
Dragonul vesel
hohoti:
Mari îndrăzneți!
Și-au trăit fericiți pân` la adânci bătrâneți.
Editura
Vlad și cartea cu genius, București - 2005.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu