Zâna Dințișorului

Zâna Dințișorului

de Shirley Barber

Tom avea un dinte care se cătina. Dintele căzu în timp ce el se juca cu sora sa, Holly, în grădină.

- Nu-l arunca, spuse Holly. Îl vom pune într-un pahar cu apă. Apoi la noapte, o vom aștepta pe Zâna Dințișorului care va veni să îl ia.

Astfel că Tom își puse dintele în buzunar. Dar, după ce-și bău ceaiul de după-amiază, când se uită în buzunar, dintele dispăruse.

În acea noapte, copiii au dormit tun. Dar tocmai când soarele răsărise, Tom a fost trezit de un clinchet ce venea din bucătărie. El merse în vârful picioarelor și o văzu pe Zâna Dințișorilui care stătea pe un pervaz al ferestrei.

- Tom, spuse ea ușor, trebuie să cauți dintele pierdut, să știi că este foarte important. Dacă tu împreună cu Holly îl poți găsi, îți promit că îți voi arăta casa mea dintre nori și am să-ți spun pentru ce am nevoie de dințișorul tău.

Spre seară, Tom și Holly au luat o lanternp și au mers în grădină să caute dintele pierdut, dar nu –au găsit nicăieri. Obosiți și dezamăgiți, copii s-au dus la culcare.

 - Acum niciodată nu o s-o mai edem pe Zâna Dințișorului, suspină Holly. Data trecută, când mi-a căzut un dinte, am încercat din răsputeri să stau trează, dar n-am putut. Zâna Dințișorului mi-a luat dintele, mi-a lăsat niște bani în oc și dusă a fost. N-am văzut absolut nimic!

Tom o trezi pe Holly și amândoi alergară în grădină. Acolo au început să caute cu disperare dintele pierdut.

În cele din urmă, l-au găsit, stălucind alb printre margarete.

- Ura! Striga Zâna Dințișorului. Acum am să vă iau în Ținutul Norilor, așa cum v-am promis.

Ea își roti bagheta magică și deotată Holly și Tom se pomeniră că sunt la fel de micuți ca Zâna Dințișorului.

Dar n-au avut timp să se mire prea mult, că Zâna roti iar bagheta magică și câțiva porumbei albi începură să coboare iute din copaci. Ei aveau frăie de aur și niște șei de catifea roșie.

- Încalecă, Holly! Strigă Tom. O să călărim până la cer!

Porumbeii abi s-au înălțat spre cerul cu zori trandafirii, unde printre nori se întindea un ținut magic cu coline moi ca de vată.

Ei au aterizat în fața unui palat minunat înconjurat de grădini pline cu cele mai ciudate plante pe care copiii le-ar fi putut vedea vreaodată.

Acestea erau stele de argint crescând aidoma unor flori și erau îngrijite de grădinari spiriduși, iar ancorată de un nor era o barcă cu pânze de curcubeu.

- Acum, Holly și Tom, uitați-vă, spuse Zâna Dințișorului, stelele de pe cer, în cele din urmă, îmbătrânesc și cad, iar zânele trebuie să le înlocuiască.

Noile stele cresc din niște semințe speciale de stele, care nu sunt alteceva decât dinții de lapte ai copiilor. Iată de ce, când dințișorul unui copil cade, eu vin iute și îl iau!

- Dar de ce este dintele meu atât de important? Întrebă Tom.

- Ei, răspunse Zâna Dințișorului, cele mai multe stele de pe cer sunt din argint, însă doar ici și colo le puteți vedea pe cele de aur. Acum, dințișorul tău este foarte special, Tom, pentru că din el vor crește stele de aur. Iar noi știm că o stea de aur va cădea curând și că va fi nevoie să o înlocuim.

- Uitați-vă! Strigă Hilly. O stea de aur.

- Veniți, copii! Spuse Zâna Dințișorului, luându-i de mână. E timpul să înlocuim vechea stea de aur. Trebuie să ne grăbim și să plantăm dințișorul lui Tom în cer!

Barca de argint era ancorată nu departe de palat. Zâna Dințișorului și copiii urcară la bord și împreună navigară prin cer până când ajunseră la locul unde fusese steaua de aur.

- Vă rog, aș putea să-mi plantez dintele? Întrebă Tom.

- desigur, spuse Zâna Dințișorului și îi arătă lui Tom ce să facă.

Barca de argint navigă înapoi spre Ținutul Norilor, iar Zâna Dințișorului și copii săriră din barcă chiar pe nori.

- În curând, voi trebuie să mergeți acasă, spuse Zâna dințișorului, dar înainte de a pleca, haideți la mine acasă pentru un mic dejun.

Se auzi clinchetul unui clopoțel și toți grădinarii spiriduși veniră repede în casă alături de ei și astfel luară micul dejun împreună. Apoi Zâna Dințișorului își roti bagheta magică și ...

Tom descoperi că era înapoi în patul lui!

Holly intră în fugă în camera lui.

- Tom, spuse ea cu emoție. Am văzut-o cu adevărat pe Zâna Dințișorului noaptea trecută? Sau a fost un vis?

- A fost adevărat! Râse Tom. Zâna Dințișorului ne-a luat cu ea în Ținutul Norilor!

În noaptea următoare, Tom și Holly au cercetat cerul să adă strălucind noua stea de aur.

- Uite! Strigă Tom. Este acolo! Este cea pe care am plantat-o! Steaua mea de aur, numai a mea!

 

Zâna dințișor, Editura Flamingo GD,

București – 2007.