Harry și dinozaurii merg la școală

Harry și dinozaurii

merg la școală

de Ian Whybrow

Era o zi importantă pentru Harry. Mergea pentru prima dată la noua lui școală. Era foarte nerăbdător, deoarece unul dintre prietenii lui, Charlie, mergea și el pentru prima dată la aceeași școală.

Stegozaurul spuse că el nu vrea să meargă. Nu după ce Triceratopsul îi explicase că nu aveau voie să facă gălăgie în clasă. Mama îi spuse să nu își facă giji că o să fie bine la școală.

Harry suflă în fluier exact ca un profesor.

- Un, doi, pas voio, dinozaurii mei, zise el. Lăsați vorba și săriți în găletușă.

Dinozaurii făcură întocmai cum le spuse Harry.

Toți, mai puțin Stegozaurul. Acesta era atât de nervos, încât plăcile de pe spinarea sa zornăiau.

Atunci. Harry începu să îl mângâie pentru a-l convinge.

- Nu poți duce dinozaurii a școală, nătărăule, zise Sam.

Iată de ce toate feliile ei de pâibe prăjită se risipiră pe podea.

Mămica îl duse pe Harry la școală.

Domnișoara Rance aștepta la intarea în sala se clasă când Harry și mama lui ajunseră acolo.

- Bună, Harry, spuse ea. Bine ai venit la noua ta școală! Toți copiii își luară la revedere de la părinții lor.

Domnișoara Rance îi arătă lui Harry cuierul de haine.

- Poți să-ți lași aici și pachețelul de mâncare, zise ea, arătând spre găletușă.

Lui Harry îi fu rușine să spună că își dorea găletușa înapoi. Iată de ce dinozaurii lui rămaseră pe dinafara clasei.

Lui Harry îi era dor de dinozauri, așa că nu-i plăcu în clasă. Nu-i plăcea nici colțul rezervat jocurilor, nici măsuța pentru lucru manual.

I se făcu milă de un alt băiețel nou-venit. Acesta ținea în brațe un excavator și plângea după mama lui, care plecase acasă.

Băiețelul nu scotea o vorbă, nici măcar nu spunea cum îl cheamă.

Lui Harry îi plăcu ceva mai mult în curte, când ieșiră la joacă.

Dar nimic nu era destul de distractiv, nici măcar să se cațere pe bare, în lipsa dinozaurilor săi.

Când se întoarseră în clasă, băiețelul cu excavatorul tot nu spunea nimic.

- Poate are nevoie la toaletă, își dădu Harry cu părerea. Am să-i arăt eu unde este baia, pot?

Domnișoara Rance spuse că e frumos din partea lui să-l ajute. Cât timp merseră spre baie, băiețelul nu scoase o vorbă.

La fe se întâmplă și la întoarcere, până ajunseră în dreptul hăinuțelor

Atunci ei auziră o voce, foarte slabă și plină de tristețe:

- Raaaaaaaaaaaah, spunea ea.

- Aceștia sunt dinozaurii mei, zise Harry, Îmi simt lipsa. Ai vrea să îi vezi?

Băiețeul dădu din cap, iar Harry spuse:

- Aceștia sunt Apatozauru meu și Anchizauru meu și Scelidozaurul meu. Aceștia sunt Triceratopsul și Tiranozaurul. Iar cel micuț este Pterodactilul. Stai puțin! Unde-i Stegozaurul?

- Țuști din găletușă, Stegozaurule, strigă Harry. Nu fi timid!

Dar Stegozaurul rămase pitit și doar șopti ceva.

- Ah, zise Harry. Stegozaurul spune că va ieși numai cu condiția să se plimbe cu excavatorul.

Și știi ce? Băiețelul dădu din caă aprobator și își împrumută jucărioara.

Când Harry și băiețelul se întoarse în clasă, domnișoara Rance spuse:

- O, ce bine! Dinozauri. Iubesc dinozaurii! Strigă „Raaah”

- RAAAAAAAAAAAAAAH! Făcură dinozaurii și strigătele lor dădură geamul de perete.

- Vai de mine! Zise domnișoara Rance. Ăsta chiar a fost un „Raaah”!

Toți copiii se așezară pe scăunele.

- Acum vom face etichete noi cuierului unde vă puneți hăinuțele, zise domnișoara Rance. Cine știe să-și scrie numele să ridice mâna!

Băiețelul cu excavatorul ridică mânuța.

- Și ce vrei să scrii? Zâmbi domnișoara Rance.

- Jackozaur! Spuse băiețelul

Era primul cuvânt pe care-l rostea de când venise la școală. Și ce glumă bună!

Toți copii râseră cu poftă.

Harry era foarte fericit.

Charlie, Harry și noul lor prieten Jack se așezară împreună la o masă avându-i lângă ei pe dinozauri.

Și se veseliră și strigară „Raaah” și făcură etichete frumoase pentru fiecare dinozaur în parte.

SFÂRȘITOZAUR

 

Harry și dinozaurii merg la școală,

Editura RAO, București – 2008.