Vulpea şi lupul

Vulpea şi lupul

de Lev Tolstoi

Tare o mai necăjea purecii pe vulpe. Aşa că se gândi cum să scape de ei. Veni deci pe malul râului şi începu să-şi vâre coada încetişor, din vârf, tot mai adânc în râu. Din coadă, purecii prinseră a-i sări în spinare. Atunci vupea îşi cufundă în apă şi picioarele dindărăt. Purecii îi săreau tot mai sus pe spinare, apoi pe grumaz, apoi pe cap. Vulpea se cufundă şi mai adânc în râu, aşa încât la suprafaţa apei îi rămase numai capul. Purecii se îngrămădiră toţi pe botul ei. Atunci vulpea se cufundă toată în apă. Purecii săriră pe uscat, iar vulpea ieşi din râu în alt loc. Lupul văzu isprava vulpii şi se gândi să facă o treabă mai bună. El sări dintr-unceput cu capul înainte, se scufundă adânc şi rămase în aşteptare pe fundul apei. Trăgea nădejdea, vezi bine, purecii vor pierii toţi dintr-o dată. Când ieşi însă din râu, purecii îşi reveniră şi prinseră a-l pişca şi mai tare.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.