Prepeliţa şi puii ei

Prepeliţa şi puii ei

de Lev Tolstoi

O prepeliţă îşi cloci ouălele într-un lan de ovăz, scoase pui, dar se tot temea că stăpânul ogorului să nu înceapă să cosească ovăzul. Plecând după hrana puilor, le porunci acestora să asculte bine şi să-i povestească după aceea tot ce îşi vor spune oamenii. Când se întoarse pe înserat la cuib, puii îi dădură următoarea veste:

— E rău de noi, măicuţă. A trecut pe aici stăpânul ogorului dimpreună cu feciorul său şi i-a spus acestuia: “Ovăzul meu a dat în pârg, trebuie cosit. Să te duci fiule, pe la vecini şi prieteni, să le spui că-i rog să vină să cosească”. E rău de noi, măicuţă, mută-de de aici, căci mâine dimineaţă vecinii vor fi în lan.

Bătrâna prepeliţă îi ascultă cu luare-aminte şi spuse:

— Nu vă fie teamă, copii, staţi fără grijă, ovăzul nu va fi secerat atât de repede.

A doua zi în zori, prepeliţa zbură iar într-ale ei şi iar le porunci puilor să asculte ce va mai spune stăpânul lanului. Când se întoarse la cuib, puii îi spuseră:

— A dat iar stăpânul pe aici, măicuţă, a tot aşteptat prietenii şi vecinii, dar n-a venit nimeni. Atunci i— aspus feciorului: “Să te duci, fiule, pe la fraţi, pe la cumnaţi, pe la cumătri şi să le spui că-i rog să vină neapărat mâine la coasă”.

— Nu vă speriaţi, copii, nici mâine nu va fi secerat ovăzul, spuse bătrâna prepeliţă.

În ziua următoare, întorcându-se iar la cuib:

— Ei, ce-aţi mai auzit?

— A venit iar stăpânul cu fecioru-su pe aici, au tot aşteptat rudele. Acestea nu s-au arătst. Aunci i-a spus feciorului: “Se vede că degeaba aşteptăm, fiule, că ajutorn-om mai primi de nicăieri. Ovăzul e în pârg. Să pui în rânduială cele de trebuinţă, că mâine, cum s-o crăpa de ziuă, venim aici şi ne apucăm singuri de coasă”.

— Ei puişorii mei, spuse prepeliţa, de vreme ce omul a hotărât să pună singur mâna, fără să aştepte ajutorul altora, treaba se va face. Se cade să ne mutăm de aici.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.