Leul, lupul şi vulpea

Leul, lupul şi vulpea

de Lev Tolstoi

Un leu bătrân şi beteag zăcea în peşteră. Toate sălbăticiunile veniră să-l vadă şi să ureze de sănătate împăratului, numai vulpea nu se arăta deloc pe acolo. Lupul se bucură de prilej şi începu să o clevetească în faţa leului.

— Vulpea, spuse el, nu-ţi arată pic de respect. N-a venit măcar odată, ca să vadă ce faci.

Taman la aceste cuvinte apăru şi vulpea acolo. Auzindu-l pe lup ce spune, îşi zise în sinea ei: “Las’ că ţi-o plătesc eu, lupule!”

Iar când leul era gata să-şi verse mânia asupra ei, vulpea grăi:

— Nu mă supune osândei, ci ascultă-mă mai întâi stăpâne. N-am venit pe la tine fiindcă n-am avut  răgaz. Iar răgaz n-am avut fiindcă am cutreierat lumea toată-n lung şi-n lat, la toţi vracii, ca să întreb de nişte leacuri pentru tine. Abia acum am aflat unul mai osebit, de aceea am şi venit în grabă încoace.

Leul o întrebă:

— Ce fel de leac este?

— Iacătă-l: un luo de viu să jupoi, cu pielea-i caldă te-nfăşori apoi…

Iar când îl văzu pe lup răstignit sub gheara leului, vulpea râse şi grăi:

— Asta-i frăţioare: la rele pe cei mari nu-i pune, ci învaţă-i numai fapte bune.

 

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.