Bijuteriile regale

Bijuteriile regale

de Shirley Barber

            Sub ierburile dese, lângă un câmp verde era un magazin micuț având o plăcuță deasupra ușii pe care scria: „Gândacul Edwin & Fiul, Bijutieri”. Dacă te-ai fi așezat în genunchi și te-ai fi uitat cu atenție prin fereastră, i-ai fi putut vedea pe domnul Gândac și pe fiul său, Benny, lucrând în magazin, pe doamna Gândac cu cănuțele și tigăițele ei preparând metalul, în timp ce bebelușul Gândac dormea în leagănul său făcut dintr-o coajă de nucă.

            Gândacii erau foarte ocupați cu afacerea lor printre ființele de sub pământ, și ei trăiau foarte bine până când un tractor roșu, mare cât un munte în comparație cu ei, începe să are câmpul din spatele magazinului lor. Gândacii, îngroziți, împachetară câteva lucruri pe care le puteau căra și zburară până când ajunseră în pădurea din Ținutul Zânelor.

            ― Ne vom stabili aici, spuse doamna Gândac fermă. Dacă nu vom putea trăi în siguranță aici, în Ținutul Zânelor, ei bine, nu știu unde altundeva am putea să mergem, zău că nu știu!

            Astfel că, printre rădăcinile răsucite ale unui copac mare, ei au făcut tot ce le-a stat în putință să ia totul de la capăt, construindu-și un nou magazin și o căsuță în spatele lui.

            La început, doar câțiva clienți se opreau să se uite la coliere și cercei. Domnul Gândac etalase bijuteriile pe pălăriile unor ciuperci mari, și unul sau doi fluturi au cumpărat câteva broșe. Câțiva șoareci au vrut cercei, iar un miriapod a cumprat un număr de brățări ieftine și lănțișoare. dar domnul Gândac își scutura capul cu tristețe, amintindu-și ce magazin frumos și ce casă avusese odată. Nimic nu va mai fi vreodată la fel se gândea el.

            Până când, într-o zi, o minunată zână aurie se opri și se uită la micuțul magazin, curioasă. ea se așeză în genunchi ca să vadă mai bine, iar domnul Gândac și Benny îi arătară plini de mândrie cele mai frumoase bijuterii pe care le aveau.

            ― Acestea sunt minunate, spuse zâna aurie. Au o lucrătură atât de fină. Pot să iau trei coliere ca să i le arăt Reginei Zânelor?

            Domnul Gândac se grăbi să înfășoare colierele în petale de flori, făcând niște pachete elegante legate cu fire de iarbă, și i le dădu zânei. Benny însă era îngrijorat.

            ― Dar dacă ea nu ni le mai aduce înapoi? întrebă el, după ce zâna zbură departe.

            ― Le va aduce, spuse doamna Gândac. Zânele sunt bune, blânde și corecte, nu ca unele dintre acele omizi pe care le știm noi! Ea se va întoarce negreșit.

            Doamna Gândac a avut dreptate, căci în ziua următoare, zâna reveni.

            ― Domnule Gândac, Reginei i-au plăcut colierele și dorește să le cumpere pe toate trei, spuse ea zâmbind. ea vă oferă îndeplinirea a trei dorințe, ca plată, și mai dorește, de asemenea, să vă comande o diademă specială, care să se asorteze cu un colier și o brățară ce vor fo făcute din aur și cu multe pietre prețioase colorate.

            Domnul gândac a fost la început încântat, dar mai apoi deveni neliniștit. De unde să procure el atât aut și atâtea giuvaieruri colorate câte ar fi fost necesare pentru o astfel de comandă?

            ― Drăguțul meu! chicoti doamna Gândac. Tu poți săți îndeplinești trei dorințe, nu-i așa? În prima dorință cere o mină de aur și giuvaieruri care să se afle chiar sub acest copac, în a doua cere un nou și frumos magazin suficient de mare pentru a locui în el, iar în a treia cere un dulap cu mâncare care să se umple din nou după ce a fost golit!

           Și așa a și făcut domnul Gândac. acum, un magazin micuț dar cochet stă între rădăcinile răsucite ale copacului, având geamlâcuri și o masă pe care sunt expuse bijuteriile pentru a-i atrage pe șoarecii care trec. Înăuntru, domnul Gândac este întotdeauna ocupat la bancul de lucru, în timp ce doamna Gândac are grijă de bebelușul Gândac și coace niște prăjituri delicioase pentru a-i trata pe clienți, fiindcă mai întotdeauna pică câte un vizitator care mai stă la o șuetă și la o felie de prăjitură proaspăt scoasă din cuptor. Și în acest timp, domnul Gândac are mereu nevoie de câte un diamant sau de un smarald ori de o pepită de aur, iar benny se coboară degrabă în galeria minei de dedesubtul lor.

            Astfel că, acum, ori de câte ori cineva îi compătimește pentru viața lor, doamna Gândac zâmbește pur și simplu și spune:

            ― Să nu-ți pierzi niciodată speranța! Uită-te la noi! Am pierdut totul, apoi peste noapte lucrurile s-au schimbat, iar acum, aici ne este mai bine decât ne-a fost vreodată înainte!

Înainte de culcare - Povești pentru cei mici,

Editura Flamingo GD, București-2007.