Vrăjitoarea cea bătrână

Vrăjitoarea cea bătrână

de Joseph Jacobs

            A fost odată ca niciodată, au fost două fete care trăiau împreună cu mama şi tatăl lor. Cum tatăl nu muncea, fetele se gotărâră, într-o bună zi, să plece şi să îşi caute norocul în lumea cea mare. Una dintre fete voi să îşi caute de lucru, iar mama îi spuse că nu are nimic împotrivă, dacă îşi găseşte ceva de făcut. Iată cum copila porni către oraş. După ce dădu ocol oraşului de câteva ori, văzu că nimeni nu avea nevoie de o fată ca ea. Aşa că merse mai departe, şi ajunse la Ţară, într-un loc unde era un cuptor de pâine pe care se coceau multe pâini. Nici una, nici două, una dintre pâini îi spuse:

            — Fată bună, fată bună, scoate-ne afară, scoate-ne afară! De şapte ani ne tot coacem şi nimeni nu ne scoate afară.

            Copila scoase afară din cuptor pâinile, le aşeză pe pământ şi-şi văzu mai departe de drum. Mai merse ea ce merse şi se întâlni cu o vacă. Aceasta o rugă:

            Fată bună, fată bună, mulge-mă, mulge-mă! De şapte ani aştept şi n-a venit nimeni să mă mulgă!

            Fata mulse vaca într-o căldare din preajmă. Fiindu-i sete, bău câteva guri de lapte şi lăsă restul în căldarea de lângă vacă. După care porni mai departe şi ajunse la un măr, atât de încărcat de fructe, încât crengile îi stăteau aproape să se rupă.

            Pomul i se adresă:

            Fată bună, fată bună, ajută-mă să mă scutur de fructe. Mi se rup crengile de aşa greutate.

            Iar fata îi răspunse:

            — Desigur, biet pom plin de roade!

            După care scutură toate fructele din pom, îi propti cu nişte araci crengile şi lăsă merele sub el, pe pământ.

            După ce duse la bun sfârşit şi această trebuşoară, copila o luă din loc şi merse până ce ajunse la o casă. Se făcea că în acea casă locuia o vrăjitoare; şi vrăjitoarea asta avea nevoie de fete care să fie slujnice la ea. Auzind că fetiţa plecase de acasă, căutându-şi de lucru, îi promise că avea să o pună la încercare să vadă cât de iscusită era şi-i oferi o plată tare bună. Apoi îi zise fetei ce anume treabă avea de făcut:

            — Trebuie să menţii casa curată şi aranjată, să mături podelele şi să aeriseşti soba. Dar există un singur lucru pe care nu ai voie să îl faci. Nu ai voie niciodată să te uiţi sus, pe sobă, altminteri ţi se va întâmpla ceva tare rău.

            Copila promise că va face întocmai după cum i se spusese; dar iată că într-o zi, pe când făcea curăţenie, şi vrăjitoarea era plecată de acasă, uită vorbele acesteia şi se ită sus, pe sobă. Imediat îi căzu în poală o geantă plină cu bani. Şi bănetul continua să curgă la nesfârşit. Văzând aceasta, fata luă geanta şi o porni către casă.

            După ce merse o bună bucată de drum, auzi de undeva din spate vocea vrăjitoarei care se ţinea după ea. Neştiind cui să ceară ajutor, copila se duse la măr şi îl rugă îngrozită:

Mărule, mărule, ascunde-m-acum,

Vrăjitoarea să nu mă vadă nicicum,

Dac-o va face, oasele-mi va lua

Şi sub marmură mă va-ngropa.

            Auzind acestea, mărul o ascunse printre crengile sale. Nu după mult imp ajunse şi vrăjitoarea, care tună:

Mărule, mărul meu,

Văzut-ai o fată

C-o geantă mare, furată,

E tot avutul meu.

            Iar mărul îi răspunse:

            — Nu, măicuţă, pe nimeni nu am văzut de şapte ani buni.

            După ce vrăjitoarea plecă, luând-o pe alt drum, fata coborâ din ramurile pomului şi o luă la picior. De data aceasta aproape că ajunsese la cireada de vite, când o auzi din nou pe vrăjitoare venind. Aşa că alergă la vaca pe care o ajutase înainte şi o rugă:

Vaco, văcuţo, ascunde-m-acum,

Vrăjitoarea să nu mă vadă nicicum,

Dac-o va face, oasele-mi va lua

Şi sub marmură mă va-ngropa.

            Iar vaca o ascunse pe dată.

            Într-un târziu, sosi din urmă şi vrăjitoarea cea bătrână, care se uită în stânga şi-n dreapta şi-i spuse vacii:

Vaco, văcuţa mea,

Văzut-ai o fată

Cu o geantă mare, furată,

E toat-averea mea.

            Iar vaca îi răspunse:

            — Nu, măicuţă, pe nimeni nu am văzut de şapte ani buni.

            După ce vrăjitoarea plecă şi de aici, luând-o pe un alt drum, copila ieşi din ascunzătoare şi porni mai departe.

            Ajunse aproape de cuptor când iată că zgomotul făcut de bătrâna vrăjitoare o ajunse din urmă. Aşa că merse la cuptor şi-i ceru ajutor:

Cuptorule, cuptorule, ascunde-m-acum,

Vrăjitoarea să nu mă vadă nicicum,

Dac-o va face, oasele-mi va lua

Şi sub marmură mă va-ngropa.

Dar cuptorul îi răspunse:

            — Nu am nici un loc liber, dar vorbeşte cu brutarul.

            Şi brutarul o ascunse în spatele cuptorului.

            Vrăjitoarea cea bătrână sosi, la rândul său, la cuptorul cu pâine şi căută în sus, căută în jos… nimic. Aşa că, în cele din urmă, se adresă brutarului:

Brutarule, brutarul meu,

Văzut-ai o fată,

Cu o geantă furată,

E tot avutul meu.

Iar brutarul îi răspunse:

            — Caută în cuptor.

            Bătrâna vrăjitoare merse să arunce o privire, iar cuptorul îi zise:

            — Intră şi caută în colţul din spate.

            Vrăjitoarea îl ascultă, dar, odată ajunseră înăuntru, cuptorul îşi trânti uşa, iar vrăjitoarea cea bătrână rămase prizonieră multă vreme înăuntrul cuptorului.

            Fata mulţumi de ajutor şi plecă spre casă, unde ajunse cu geanta plină cu bani, apoi se căsători cu un bărbat bogat şi trăi fericită până la adânci bătrâneţi.

            Cealaltă fată, văzând toate acestea, se gândi să plece şi ea în lume să facă la fel. Şi o porni pe acelaşi drum urmat de sora sa. Ajunse şi ea în dreptul cuptorului, iar pâinea îi spuse:

            — Fată bună, fată bună, scoate-ne afară, scoate-ne afară! De şapte ani ne tot coacem şi nimeni nu ne scoate afară!

            Dar iată că, spre deosebire de sora sa, fata spuse:

            — Nu, deloc, căci nu vreau să-mi ard degetele.

            Şi-şi văzu nestingherită de drum, până ce îi ieşi în cale aceeaşi vacă. Aceasta o rugă:

            — Fată bună, fată bună, mulge-mă, mulge-mă! De şapte ani aştept şi n-a venit nimeni să mă mulgă!

            Însă fata îi răspunse:

            — Nu, nu te pot mulge, căci mă grăbesc să-mi văd de treburile mele!

            După care porni şi mai hotărâtă la drum. Într-un târziu, ajunse şi la mărul cel plin de fructe, care o rugă, la rândul lui, să îl scuture de mere, căci i se rup crengile sub greutatea lor.

            — Nu pot deloc, poate în altă zi, altă dată, veni de îndată răspunsul fetei.

            Şi îşi văzu de drum până ce nimeni tot la casa vrăjitoarei bâtrâne. Ei bine, ce mai vorbă lungă, i se întâmplă şi ei tot ceea i se întâmplase şi surorii sale. Adică, uită ce i se spusese şi, într-o zi, pe când vrăjitoarea era plecată de acasă, se uită sus, pe sobă. Şi, ce să vezi, îi căzu în braţe o geantă plină ochi cu bani. După cum era şi firesc, fata socoti că era timpul să plece îndată. Aşa că o luă iute la goană. Ajunse la măr, o auzi din urmă pe vrăjitoarea care o urmărea, aşa că ceru ajutor:

Mărule, mărule, ascunde-m-acum,

Vrăjitoarea să nu mă vadă nicicum,

Dac-o va face, oasele-mi va lua

Şi sub marmură mă va-ngropa.

            Însă pomul rămase mut la rugăminţile fetei, care porni obosită mai departe. Nu după mult timp, poposi şi vrăjitoarea cea bătrână sub crengile mărului şi i se adresă:

Mărule, mărul meu,

Văzut-ai o fată

C-o geantă mare, furată,

E tot avutul meu.

            Iar pomul îi răspunse fără să stea pe gânduri:

            — Da, măicuţă, a luat-o într-acolo.

            Astfel, vrăjitoarea cea bătrână izbuti să se ţină după fată şi, în cele din urmă, o prinse, îi luă înapoi toţi banii, o cotonogi şi o trimise acasă la fel de săracă precum venise.

Cântăreţul vrăjitor şi alte basme englezeşti,

Editura Corint, Bucureşti - 1998.