Ţăranul şi duhul
apelor
de Lev Tolstoi
Duhul apelor îl
auzi, i se făcu milă de ţăran şi îi aduse din râu un topor de aur. Îl întrebă:
— Al tău este
toporul acesta?
Ţăranul
răspunse:
— Nu este al
meu.
Duhul apelor
aduse un alt topor, de data asta de argint.
Şi iarăşi
răspunse ţăranul:
— Nici acesta
nu este al meu.
Atunci duhul apelor
aduse un topor obişnuit.
Ţăranul se
bucură:
— Acesta-i
toporul meu!
Duhul apelor îi
dărui toate cele trei topoare, ca răsplată pentru cinstea de care dăduse
dovadă.
Acasă, ţăranul
arătă prietnilor topoarele primite în dar şi le povesti toată întâmplarea.
Unul dintre ei
se gândi să facă la fel: se duse pe malul râului, îşi aruncară într-adins
toporul în apă, se aşeză pe mal şi începu să se căineze.
Duhul apelor
veni cu toporul de aur şi îl întrebă:
— Al tău este
toporul acesta?
Ţăranul strigă
bucuros:
— Al meu este,
al meu!
Duhul apelor
nu-i dădu nici toporul de aur şi nici toporul care-i aparţinea, drept pedeapsă
că a minţit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu