Ţânţarul şi leul

Ţânţarul şi leul

de Lev Tolstoi

Un ţânţar veni înaintea leului şi îi spuse:

— Oare crezi cu adevărat că eşti mai tare decât mine? Haida-de! Ce fel de putere o mai fi şi aceea să zgârii cu ghearele şi să apuci cu colţii, asta fac şi muierile când se iau în tărbacă cu bărbatul. Eu sunt mai tare ca tine, vrei, ieşi la luptă dreaptă, că te-aştept!

Şi ţânţarul, trâmbiţând vitejeşte, se năpusti asupra leului şi se porni să îl înţepe în nas şi în părţile descoperite alae fălcilor. Leul se bătu cu labele peste bot, înfipse gherele în obraz, Zdrelindu-l şi însângerându-l, până când căzu la pământ, sfârşit de puteri.

Ţânţarul îşi trâmbiţă vesel victoria şi zbură de acolo. Dar, peste puţin nimeri în plasa unui păianjen, care sărind asupra-i, se apucă să-l sugă de sânge. Ţânţarul spuse:

— Poftim, am biruit o fiară cumplită cum e leul şi acum mă dă gata un ticălos de păianjen!

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.