Şoarecele de rând şi şoarecele de oraş

Şoarecele de rând şi şoarecele de oraş

de Lev Tolstoi

Un şoarece înfumurat de la oraş vine în ospeţie la un şoarece de rând. Acesta locuia în câmp şi îşi ospătă musafirul cu ce-i era la îndemână – nişte boabe de grâu şi de mazăre.

Şoarecele cel înfumurat ronţăi ce ronţăi la ele şi spuse:

— De asta şi arăţi atât de jigărit trăieşti în sărăcie. Să vii pe la mine, ca să vezi cum trăim noi.

Şi şoarecele de rând veni la el. Aşteptară amândoi sub duşumele până căzu noaptea.

Oamenii cinară şi se retraseră. Şoarecele cel înfumurat îşi introduse oaspetele printr-o deschizătură din duşumea în sufragerie şi amândoi se urcară pe masă. Şoarecele de rând nu văzuse de când se ştia pe lume atâtea bunătăţi şi nu se hotărâ de care să se apuce mai întâi. El spuse:

— Ai dreptate, traiul nostru este sărăcăcios. Am să vin să locuiesc la oraş.

Abia de rosti aceste cuvinte, că masa se cutremură – un om cu o lumânare în mână dădu buzna în sufragerie şi se porni să prindă şoareci. Abia izbutiră cei doi să se facă nevăzuţi în deschizătura din duşumea.

— O, nu, spuse după asta şoarecele de rând, tot mai bun este treiul nostru. Deşi n-am bucate alese, dar nici spaime dintr-astea nu cunosc.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.