Cerbul

Cerbul

de Lev Tolstoi

Un cerb veni la pârâu să-şi potolească setea. Vărându-şi chipul oglindit în apă, se bucură nespus de frumuseţea coarnelor sale, că sunt atât de mari şi de rămuroase. Cât despre picioare, Privindu-le spuse:

— Numai picioarelemi-s cam slăbănoage şi urâte.

Dar iată că din desiş sări asupra-i un leu. Cerbul o rupse la fugă, spre câmp deschis. Era gata-gata să scape de urmăritor, dar se nimeri în drumul său o pădure. Coarele cerbului se încurcară în crengi, iar leul puse gheara pe el. În ceasul cel de pe urmă, îşi spuse:

— Ceea ce mi s-a părut slăbănog şi urât era să-mi scape viaţa. Iar ceea ce m-a bucurat prin frumuseţe mi-a adus pierzania.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.