Corbul şi vulpea
de Lev Tolstoi
Corbul
făcu rost de o bucată de carne şi se aşeză într-un copac. Vulpii i se făcu
poftă de îmbucătura aceea, aşa că se apropie de copac şi spuse:
— Ştii,
corbule, când mă uit la tine, mă bate gândul că după mărimea şi frumuseţea ta
s-ar cuveni să fii împărat! Şi ai fi într-adevăr împărat, dacă ai avea şi un
glas frumos.
Atunci
corbul deschise pliscul şi începu a croncăni cât îl ţineau puterile. Bucata de
carne căzu în iarbă. Vulpea o înşfăcă umaidecât şi spuse:
— Măi
corbule, dacă ai avea şi minte pe deasupra, chiar că ai putea fi împărat.
Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu