Câinele şi lupul

Câinele şi lupul

de Lev Tolstoi

            Câinele adormi în faţa porţii casei, pe lângă care trăia. Un lup flămând dădu buzna asupra-i şi vru să-l mănânce. Câinele îi spuse:

            — Lupule! Nu te grăbi să mă mănânci, vezi bine, sunt numai piele şi os. Mai rabdă niţel, stăpânii mei or să joace nunta, voi avea mâncare din belşug şi am să mă îngraş. Atunci să vii să mă mănânci.

            Lupul îi dădu crezare şi plecă. Peste câtva timp veni iar la casa cu pricina şi, ce să vezi, câinele şedea pe acoperişul casei. Lupul îl întrebă:

            — Ei, s-a jucat nunta?

            Câinele răspunse:

            — Să ştii de la mine, lupule: când mă vei mai găsi vreodată somnoros în faţa porţii, să mă mai aştepţi altă nuntă.

 

Povestiri pentru copii,

Editura Tribuna, Craiova - 1992.