Câinele, cocoşul şi vulpea

Câinele, cocoşul şi vulpea

de Lev Tolstoi

            Câinele şi cocoşul plecară să cutreiere lumea. Pe seară cocoşul adormi într-un copac, iar câinele îşi făcu culcuş la temelia copacului, printre rădăcinile acestuia. La ceasul sorocit, cocoşul prinse a cânta. Vulpea îl auzi, veni fuga sub copac şi începu să-l îmbie să coboare până la ea, ca să-i dea cinstea cuvenită pentru glasul său negrăit de frumos. Cocoşul îi spuse:

            — Mai întâi să trezeşti portarul, care doarme după zăbrelele porţii. Să-mi deschidă el poarta, şi atunci am să cobor.

            Vulpea îl căută pe portar, cercetând să-l păcălească cu aceeaşi gogoriţă. Dar câinele sări din culuşul său şi-i făcu de petrecanie.

Povestiri pentru copii,

Editura Tribuna, Craiova - 1992.