Angelina și Prințesa

Angelina și Prințesa

de Katharine Holabird

            Angelina era mult prea emoționată ca să adoarmă.

            Elevele de la Școala de balet a domnișoarei Lili fuseseră poftite să danseze pentru Alteța Sa regală, Prințesa Țării Șoricești. Domnul Iute-de-picior, directorul faimosului Ansamblu Regal de balet, avea să vină în ziua următoare ca s-o ajute pe domnișoara Lili în alegerea celor mai bune balerine pentru acest spectacol deoasebit. Angelina își doarea atât de tare un rol de solistă, încât repetă reverențele și piruietele până trâziu...

            În dimineața următoare, când se trezi, Angelina se simțea groaznic. O durea capul cumplit și îi țâuiau urechile. Mama Angelinei îi luă temperatura și clătină din cap cu tristețe.

            ― Mă tem că va trebui să rămâi în pat, zise ea. nu te poți duce la Școala de Balet, dacă ești bolnavă.

            Dar Angelina era hotărâtă să se ducă. Pe când mama ei trebăluia în bucătărie, Angelina își pregăti gentuța de balet...

            ... și ieși din casă în vârful picioarelor.

            Abgelina ajunse la școala de balet a domnișoarei Lili tocmai la vreme ca să li se alăture prietenilor sale, Flora și Felicia, și celorlalte balerine, care așteptau să intre pe scenă. Flora execută un salt ușor și o piruietă grațioasă...

            ... apoi veni rândul Angelinei să danseze.

            Inima începu să-i bată cu putere și nu-și mai aminti pașii dansului. Se auzi muzica, iar Angelina înțelese că trebuia să înceapă. Încercă un pas de dans, apoi încercă altul...

            ... Începu să se învârtă ca un titirez, până când ameți atât de tare, încât își pierdu echilibrul, se împiedică de șireturile cipicilor și ... buf!, căzu la podea.

            Flora și Felicia primiră rolurile de soliste în baletul „Zânele Florilor”. Mai târziu, domnișoara Lili o chemă pe Angelina și-i spuse cu blândețe că va trebui să se mulțumească doar cu un rol secundar.

            Când Angelina se întoarse acasă, o găsi pe mama ei foarte supărată.

            ― Cum ai putut să fugi așa, când eu ți-am spus să stai în pat? o luă ea la întrebări.

            Angelina izbucni în plâns.

            ― A trebuit să mă duc! Dar am dansat atât de prost în fața domnului Iute-de-picor. Nu mă mai duc la Școala de Balet.

            Mama Angelinei o strânse la piept, o sărută și o duse în brațe până sus, în camera ei. După doar un minut, Angelina adormi în pătucul ei călduț.

            În ziua următoare, durearea de cap a Angelinei dispăru. Se simțea mai bine, dar era încă foarte tristă.

            ― Nu-i drept! zise Angelina.

            ― Poate că nu, îi răspunse mama ei cu blândețe. Dar lucrurile nu merg întotdeauna cum vrem noi. Poți totuși să-ți dai silința și în rolul mai puțin important pe care l-ai primit și să ajuți la reușita întregului spectacol.

            Angelina chibzui la ceea ce îi spusese mama ei. Astfel, se întoarse la domnișoara Lili și munci sârguincioasă, împreună cu celelalte colege, pentru Spectacolul Regal.

            După ce învăță bine rolul ei, se strădui să țină minte și dansul solistelor baletului „Zânelor Florilor”, privindu-le cu atenție pe Flora și pe Felicia.

            În ziua Spectacolului Regal, tocmai când se pregăteau să înceapă, Flora se împiedică și își scrânti glezna. Toată lumea era grozav de supărată.

            Domnișoara Lili se uită îngrozită la domnul Iute-de-picior.

            ― Cine poate să danseze în locul Florei? întrebară ei.

            Șoricuța Susie ieși în față și le spuse:

            ― Angelina!

            Angelina le arătă că învățase figurile solistei.

            ― Dar cu flora cum rămâne? întrebă ea.

            ― Nu-ți face griji, zise domnișoara Lili, o împăcăm noi pe ea...

            ... Și Flora uită de supărare, fiind invitată să stea alături de Prințesa Regatului Șoricimii. Domul Iute-de-picior și domnișoara Lili erau în culmea fericirii căci spectacolul fusese salvat. Angelina se bucură pentru că-și interpretă rolul fără să se încurce. Iar Prințesa Țării Șorocești era foarte încântată întrucât adora baletul.

            La final, Prințesa o feilicită pe Angelina și îi mulțumi pentru că datorită ei, minunatul spectacol a putut avea loc.

Angelina și Prințesa,

Editura Corint Junior, București-2006.

Angelina Balerina

Angelina Balerina

de Katharine Holabird

            Mai mult ca orice altceva pe lume, micuței Angelina îi plăcea să danseze. Dansa tot timpul și dansa oriunde.

            Adeseori era atât de prinsă cu dansul, încât uita de toate celelalte lucruri pe care ar trebui să le facă.

            Mama Angelinei îi spunea mereu:

            ― Angelina, trebuie să faci curat în camera ta!

            Sau

            ― Pregătește-te să mergi la școală, te rog!

            Dar Angelina nu o asculta. Voia doar să danseze.

            Într-o noapte, Angelina a dansat până și în vis, iar dimineața, când s-a trezit, era sigură că avea să devină cândva o balerină adevărată.

            Altă dată, când doamna Șoricescu veni să o cheme pe Angelina la micul dejun, o găsi în vârful patului, făcând reverențe.

            Apoi, când se făcu timpul să plece la școală, Angelina tocmai proba pălăriile mamei sale exersând mutrițe triste și vesele.

            ― Iar o să întârzii, Angelina! exclamă doamna Șoricescu.

            Dar Angelina nu se sinchisea. Tot țopăind peste pietre și făcând salturi înalte peste brazdele de flori, ateriză chiar în eternele panseluțe ale doamnei Alandala și se alese cu o muștruluială pe cinste.

            La școală, în recreație, alergă ca un titirez prin curte, atât de repede încât niciunul dintre băieții din clasă nu o putu prinde, drept pentru care toți se supărară foc.

            După ore, execută o grațioasă figură de balet în bucătărie și răsturnă o oală cu lapte și un platou cu cele mai reușite plăcinte cu brânză făcute de mama ei.

            ― Of, Angelina, dansul tău aduce numai necazuri! exclamă mama ei.

            Și o pedepsi pe Angelina, trimițând-o sus, în camera ei, după care se duse să stea de vorbă cu domnul Șoricescu.

            ― Nu știu, zău, ce-i de făcut cu Angelina noastră!

            Domnul Șoricescu se gândi puțin, apoi zise:

            ― Cred că am o idee.

            După care, domnul și doamna Șoricescu ieșiră repede în oraș, înainte ca magazinele să se închidă.

            În dimineața următoare, la micul dejun, Angelina găsi o cutie mare de cadouri, pe care era scris numele ei.

            În cutie descopri o rochiță roz și o pereche de cipici, tot roz, de balet. Tatăl Angelinei îi zâmbi cu blândețe.

            ― Cred că acum poți să iei lecții de balet, zise el.

            Angelina se bucură atât de tare, încât sări drept în sus și ateriză cu un picior în coșulețul cu gheme și andrele al mamei sale.

            Chiar a doua zi, Angelina își luă cipicii și rochița roz și merse la Școala de Balet a domnișoarei Lili, la prima sa lecție. Mai erau încă nouă șoricuțe și împreună exersară reverențe, își îndoiră cu gingășie genunchii și alergară grațios în jurul sălii, ușoare ca niște zâne. Apoi săriră și făcură piruiete, până când veni timpul să plece acasă.

            ― Felicitări, Angelina, zise domnișoara Lili, Ești o mică dansatoare talentată și, dacă muncești stăruitor, vei deveni o adevărată balerină.

            Angelina o ținu tot într-o fugă până acasă, unde o îmbățișă strâns pe mama ei.

            ― Azi sunt cea mai fericită șoricuță din lume! îi zise ea.

            Din ziua aceea, Angelina cobora imediat ce o striga mama ei, își făcea ordine în cameră și pleca la timp la școală.

            O ajuta pe mama ei să facă plăcintele cu brânză ba chiar se lăsa prinsă de colegii ei în curtea școlii.

            Angelina era atât de preocupată să danseze la școala domnișoarei Lili, încât nu mai simțea nevoia să exerseze nici în timpul mesei, nici când venea ora de culcare, nici pe drumul spre școală. Și așa urmă în fiecare zi lecțiile de balet și munci foarte sârguincios, ani de-a rândul...

            ... până când deveni faimoasa balerină Mademoiselle Angelina, iar șoriceii veneau de departe, din toată lumea, ca să admire minunatul ei dans.

Angelina Balerina,

Editura Corint Junior, București – 2006.