Vulturul şi vulpea

Vulturul şi vulpea

de Lev Tolstoi

Un vultur prinse un pui de vulpe şi vru să-l ducă în cuibul său. Vulpea-mamă începu să-l roage  să se îndure de dânsa. Vulturul se gândi: “Ce rău îmi poate face ea mie? Am cuibul sus, tocmai în vârful pinului. Nu ajunge ea până acolo.” Şi duse puiul de vulpe în cuib. Vulpea fugi în câmpie şi îl aduse sub pin. Tocmai vroia să dea foc pinului, dar vulturul se rugă de ea să-l ierte şi îi aduse puiul înapoi.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Vulpea şi lupul II

Vulpea şi lupul II

de Lev Tolstoi

Vulpea îl văzu pe lup că îşi ascute dinţii. Îl întrebă:

— De ce îţi ascuţi colţii? Doar n-ai cu cine te bate.

Lupul rămase:

— Tocmai de aceea îi ascut, că n-am cu cine mă bate. Când oi avea cu cine, n-oi mai avea timp să-i ascut.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Cocoşul de munte şi vulpea

Cocoşul de munte şi vulpea

de Lev Tolstoi

Un cocoş de munte şedea în copac. Vulpea veni sub copac şi îi spuse:

— Bun găsit, cocoşel frumuşel şi prieten al meu. DDe cum am auzit al tău glăsucior am şi luat-o încoace la picior, ca să văd cum o mai duci.

— Mulţumesc pentru vorbă bună, răspunse cocoşul de munte.

Vulpea se prefăcu că nu aude, şi spune:

— Zis-ai ceva, că n-aud nimic? Ai face bine, cocoşel frumuşel şi prieten al meu, să cobori colo-n iarbă să te mai preumbli şi să schimbăm o vorbă-două împreună, că aşa nu te mai prea aud din copacul acela.

Cocoşul de munte răspunse:

— Frică mi-i să cobor în iarbă. Pentru noi, păsările, e cu primejdie să umblăm pe pământ.

— Nu cumva ţi-i frică de mine? întrebă vulpea.

— Dacă nu de tine, de alte fiare mi-e frică, răspunse cocşul de munte. Sunt tot felul de fiare.

— Să nu-ţi mai fie frică, cocoşel frumuşel şi prieten al meu, că, uite, a apărut de curând un ucaz, precum că se face pace pe întreg pământul. De acum fiarele nu s-or mai sfârşia între ele.

— Asta e bine, spuse cocoşul de munte, că uite, văd nişte câini grăbind încoace. Dacă era ca înainte vreme, ar fi trebuit să-ţi iei tălpăşiţa, dar dacă -i aşa cum spui, n-ai de ce te teme.

Auzind  de câini, vulpea ciuli urechile şi se pregăti s-o ia din loc.

— Păi de ce fugi? o întrebă cocoşul de munte. Doar a apărut ucazul, câinii n-or să se atingă de tine.

— Mai ştii?! Poate n-au auzit încă de ucaz. Şi o tuli de îndată.

.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Şoarecele care s-a îngrăşat

Şoarecele care s-a îngrăşat

de Lev Tolstoi

Un şoricel roase duşumeaua şi făcu o deschizătură în ea. Trecu printr-însa şi găsi mâncare din belşug. Numai că şoarecele era tare lacom şi mâncă până se umflă. Când se lumină de ziuă, şoarecele dădu să se întoarcă acasă, dar burta umflată nu-l mai lăsă să treacă prindeschizătură.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Cerbul

Cerbul

de Lev Tolstoi

Un cerb veni la pârâu să-şi potolească setea. Vărându-şi chipul oglindit în apă, se bucură nespus de frumuseţea coarnelor sale, că sunt atât de mari şi de rămuroase. Cât despre picioare, Privindu-le spuse:

— Numai picioarelemi-s cam slăbănoage şi urâte.

Dar iată că din desiş sări asupra-i un leu. Cerbul o rupse la fugă, spre câmp deschis. Era gata-gata să scape de urmăritor, dar se nimeri în drumul său o pădure. Coarele cerbului se încurcară în crengi, iar leul puse gheara pe el. În ceasul cel de pe urmă, îşi spuse:

— Ceea ce mi s-a părut slăbănog şi urât era să-mi scape viaţa. Iar ceea ce m-a bucurat prin frumuseţe mi-a adus pierzania.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.