joi, 7 mai 2015

Lupul și capra

Lupul şi capra
de Lev Tolstoi

            Văzând o capră păscând pe creasta unei stânci golaşe unde nu putea ajunge, lupul îi spuse:
            — Ai face bine să cobori în vale. Aici şi locul e mai neted, şi iarba e mai dulce la gust.
            Capra răspunse:
            — Nu pentru asta, lupule, mă chemi tu în vale. De hrana mea puţin îţi pasă ţie, tu de a te te îngrijeşti.
 
Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Lupul și cocorul

Lupul şi cocorul
de Lev Tolstoi

            Lupul se înecă cu un os şi nu-l putu scoate nicicum din gâtlej. Îl chemă pe cocor şi îi spuse:
            — Ia, cocorule, ai gâtul lung, vâră-mi ciocul în gâtlej şi scoate osul de acolo. Am să te răsplătesc.
            Cocorul vârâ ciocul în gâtlejul lupului, scoase osul şi spuse:
            — Dă-mi răsplata făgăduită.
            Lupul clănţăni din colţi şi-i spuse:
            — Oare nu te-am răsplătit îndeajuns că nu te-am scurtat de cap când ţi l-ai vârât între colţii mei?
 
Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Lupul și iapa

Lupul şi iapa
de Lev Tolstoi

            Vroia lupul să se înfrupte dintr-un mânz. Veni la herghelie şi spuse:
            — Văd la voi un mânz care şchiopătează. Oare nu cunoaşteţi leacul pentru vindecat şchiopătatul? Noi, lupii cunoaştem un astfel de leac, care vindecă pe loc.
            Una din iepe îl întrebă:
            — Da’ tu ştii lecui?
            — D’apoi cum!
            — Atunci, rogu-te, lecuiește-mi piciorul drept din spate, că mă cam, ţine o durere în copită.
            Lupul se duse numaidecât la ea, dar îndată ce ajunse lângă piciorul cu pricina, primi o copită de-i zburară toţi colţii din gură.
 
Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.

luni, 4 mai 2015

Lupul și iedul

Lupul şi iedul
de Lev Tolstoi

            Lupul văzu un ied care se adăpa pe malul râului.
            I se făcu poftă de carne de ied şi prinse a se lega de acesta.
            — Tu, îi spuse, îmi tulburi apa şi din pricina asta n-am cum să-mi potolesc setea.
            Iedul răspunse:
            — Cum pot eu, lupule, să-ţi tulbur apa? Nu vezi că mă adăp mai la vale de tine, şi apoi, abia ating apa cu vârful buzelor.
            Lupul îi spuse:
            — Te mai poftesc să-mi răspunzi, de ce vara trecută ai aruncat vorbe de ocară părintelui meu?
            Iedul răspunse:
            — Vara trecută, lupule, nici nu mă născusem încă pe lume.
            Lupul se supără şi spuse:
            — Cu tine nu poţi avea ultimul cuvânt! Ei bine, atunci am să te mănânc fiindcă mi-e foame!
 
Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Lupul și câinele

Lupul şi câinele
de Lev Tolstoi

            Un lup jigărit umbla pe la marginea satului şi se întâlni cu un câine gras. Lupul îl întrebă:
            — Ia spune, câine, de unde dobândiţi voi de mâncare?
            Câinele răspunse:
            — Oamenii ne hrănesc.
            — Se vede treaba că la grea muncă vă pun oamenii.
            — Ba de loc, răspunse câinele. Tot ce avem de făcut este să păzim curtea pe vreme de noapte.
            — Numai pentru atâta lucru vă hrănesc ei aşa de bine? se miră lupul. Mi-aş tocmi numaidecât într-o slujbă ca a voastră, căci nouă, lupilor, ne vine tare greu să dobândim de mâncare.
            — Păi atunci, haide, spuse câinele. Stăpânul are să te hrănească şi pe tine la fel.
            Lupul se bucură de propunere şi porni împreună cu câinele să se tocmească în slujbă la oameni. Dar când să intre pe poartă, numai ce bagă de seamă că pe grumazul câinelui părul este cam ros. Îl întrebă:
            — Dar’ rosătura asta, câine, de unde o ai?
            — O am aşa, răspunse câinele.
            — Adică, cum aşa?
            — Păi aşa, de la lanţ. Ziua stau legat în lanţ şi uite că acesta mi-a cam ros părul pe grumaz.
            — Atunci, rămâi sănătos, câine, zise lupul. Nu mă mai duc să trăiesc printre oameni. Chiar de-oi fi mai puţin gras, dar’ voi trăi liber.
.

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.