Libelula şi furnicile

Libelula şi furnicile

de Lev Tolstoi

    În toamnă, grâul adunat de furnici prinzând umezeală, acestea îl scoaseră la uscat.  Libelula flămândă le ceru să-i dea şi ei câteva boabe. Furnicile îi spuseră:
    — Păi de ce nu ţi-ai adunat din vară bucatele?
    Linelula răspunse:
    — N-am avut timp: am cântat toată vara.
    Furnicile râseră şi grăiră aşa:
    — Dacă vara ai cântat, iarna pun-te pe jucat!

Povestiri pentru copii,
Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Iepurele şi broasca ţestoasă

Iepurele şi broasca ţestoasă

de Lev Tolstoi

            Un iepure şi o broască ţestoasă hotărâră să se întreacă la fugă, să vadă care pe care. Aleseră distanţa de o verstă . Iepurele ţâşni din capul locului înainte şi ajunse atât de departe, încât o pierdu pe broasca ţestoasă din vedere. Se gândi: “Oare încotro mă grăbesc? Ia să mă aşez niţeluş”. Se aşeză să se odihnească şi adormi. Între timp, broasca ţestoasă mergea şi tot mergea, mutând când un picior când altul, iar când iepurele se trezi, ea era de acum lângă borna de-o vrestă a drumului.

 

Povestiri pentru copii,

Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Cocor şi barză

Cocor şi barză

de Lev Tolstoi

            Un ţăran întinse plasa de prins păsări, pentru a-şi feri de cocori semănăturile pe care aceştia le călcau în picioare. În plasă  nimeriră câţiva cocori, dar şi o barză deolaltă cu ei.

            Barza îi spuse ţăranului:

            — Mie să-mi dai drumul: nu sunt cocor, ci barză. Suntem cele mai respectate păsări şi apoi, am cuibul chiar pe casa părintelui tău. Până şi după penele mele poţi vedea că nu sunt cocor.

            Ţăranul răspunse:

            — Cu cocorii te-am prins, cu ei am să-ţi fac de petrecanie.

 

Povestiri pentru copii,

Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Cerbul și calul

Cerbul și calul

de Lev Tolstoi

            Un cerb împunse cu coarnele calul și îl alungă de pe pășune. Calul veni la om și îl rugă să-i ia apărarea. Omul îi luă apărarea, alungă cerbul, dar în schimb puse frâul și șaua pe cal. Văzând că cerbul a fost alungat, calul spuse:

            — Mulțunesc, omule, acum lasă-mă să plec.

            — Ba nu te las, fiindcă mi-am dat seama câtă nevoie am de tine.

            Și păstră calul pe lângă el.

 

Povestiri pentru copii,

Editura Tribuna, Craiova - 1992.

Câinele şi lupul

Câinele şi lupul

de Lev Tolstoi

            Câinele adormi în faţa porţii casei, pe lângă care trăia. Un lup flămând dădu buzna asupra-i şi vru să-l mănânce. Câinele îi spuse:

            — Lupule! Nu te grăbi să mă mănânci, vezi bine, sunt numai piele şi os. Mai rabdă niţel, stăpânii mei or să joace nunta, voi avea mâncare din belşug şi am să mă îngraş. Atunci să vii să mă mănânci.

            Lupul îi dădu crezare şi plecă. Peste câtva timp veni iar la casa cu pricina şi, ce să vezi, câinele şedea pe acoperişul casei. Lupul îl întrebă:

            — Ei, s-a jucat nunta?

            Câinele răspunse:

            — Să ştii de la mine, lupule: când mă vei mai găsi vreodată somnoros în faţa porţii, să mă mai aştepţi altă nuntă.

 

Povestiri pentru copii,

Editura Tribuna, Craiova - 1992.